Minciuni De Familie. Dawn Brower

      CAPITOLUL 1

      Amethyst se plimba îndreptându-se spre un hotel elegant cu balcoane spațioase, impunătoare, ce împrejmuia o casă albă pitorească. Era mai mult o pensiune cu mic dejun decât un hotel propriu-zis. Ceea ce îl făcea să pară și mai atrăgător era faptul că avea o plajă privată. În timp ce traversa parcarea, admiră valurile care se loveau de țărm într-un amestec de spumă albă și albastră ca cerul. Ceva legat de lac sau orice alt corp de apă o relaxau. Își închise ochii și inhală mirosul de apă din aer. O liniște o cuprinse și se simți acasă când, în realitate, nici nu avea vreo idee ce înseamnă acasă de fapt.

      Își deschise ochii și își continuă drumul spre biroul principal. Odată ajunsă acolo, păși înăuntrul biroului unde se simțea aerul condiționat. Un tip lucra în spatele biroului, iar corpul său absolut superb o lăsă fără cuvinte. Din profil, părul lui de abanos întunecat îi curgea în valuri dezordonate până la ceafă, potrivindu-se cu linia maxilarului și cu barba nerasă atrăgătoare. Dinții îi atingeau ușor buzele pline, dând impresia de iritare sau, poate, doar un gând profund. Amethyst aproape că se ura să îl întrerupă, dar călătorise destul de mult și avea nevoie disperată de o mică pauză în camera ei înainte de a-și începe cercetările. Tuși puțin pentru a-i atrage atenția.

      - Scuzați-mă!

      Bărbatul se întoarse imediat. Era complet atent la ea și, din nou, Amethyst se minună de frumusețea pur masculină din fața ei. El aruncă o privire spre ea, surpriza i se întipări pe față și își ridică ambele sprâncene. Reuși să scape de șoc printr-o clipire a ochilor. Buzele ei se întredeschiseră și, dintr-o dată, nu mai putu respira. Bărbații nu ar trebui să fie atât de uimitori și să îți taie respirația... Acesta se ridică de la birou și veni să o salute de parcă nimic important nu s-ar fi întâmplat. Ea se luptă pentru a-și păstra controlul și abia se adună înainte ca el să rostească:

      - Pot să vă ajut?

      Amethyst își mușcă buza în semn de apreciere. Mușchii bărbatului se conturau sub cămașa de culoarea indigoului, iar jeanșii îi atârnau pe șoldurile trupului său bine lucrat. La naiba… Amethyst refuza să se lase vrăjită de farmecul sau de chipul lui uimitor. Își așeză mâinile pe biroul de recepție și răspunse:

      - Am o rezervare.

      Dumnezeule, oare ar fi putut să sune mai pretențios de atât? Ce naiba era în neregulă cu ea?

      - Numele?

      Amethyst, încă amețită de frumusețea lui fizică, îngăimă tulburată:

      - Poftim?

      Era clar că trebuia să se adune dacă ajunsese să fie atât de afectată de un simplu proprietar de hotel. Ei bine, asta dacă într-adevăr el deținea hotelul... Putea fi doar un angajat.

      - Am nevoie de numele oferit la rezervare. Zâmbi larg și amuzat în timp ce se aplecă peste biroul de recepție. Privirea lui o măsură din cap până în picioare cu apreciere evidentă - ochii lui turcoaz păreau să scânteieze cu interes. Amethyst își înghiți nodul din gât. Nu. Nu era pentru ea...

      Își dădu toată silința să pară nonșalantă în timp ce răspunse:

      - O, îmi pare rău. Am călătorit mult și mintea mea e puțin rătăcită. Rezervarea ar trebui să fie pe numele de Amethyst S. Keane. Grozav, deja arăta ca o idioată, iar acum cu siguranță a sunat ca și cum ar fi una. Tipul probabil avea femei care îi făceau zilnic ochi dulci. Iar ea tocmai ajunsese să se alăture nenumăratelor femei care cădeau la picioarele lui. O, ce treabă bună, Amethyst! Minunat mod de a face impresie. Nu se putu ea abține să se mustre. În majoritatea timpului, ea deținuse controlul. A trebuit să crească alături de o mamă care lua decizii în baza unui capriciu, dar, din anumite motive, acest bărbat din fața ei reușise să îi transforme creierul în terci.

      - Inițialele dumneavoastră sunt A.S.K.? Ochii lui se umplură din nou de amuzament în timp ce o studia.

      - Asta înseamnă că pot să vă cer¹ orice?

      Tonul lui era ușor și aproape afectuos. Probabil că auzea lucruri aiurea sau poate că voia să le audă. Era dificil să fie sigură. Se putea să greșească, însă credea că aceasta a fost o încercare de a flirta cu ea. Amethyst nu avea în general mult timp liber la dispoziție, așa că viața ei amoroasă mergea în direcția inexistenței. S-ar putea dovedi utilă în șederea ei aici. Asta dacă și-ar da seama cum să-și determine creierul să funcționeze în prezența lui. Dacă ar fi un localnic ar putea să o ajute cu cercetările. Să flirteze la rândul ei deveni prioritatea numărul unu. Își flutură genele atât de provocator pe cât putu și răspunse flirtului tachinator.

      - Ei bine, aceasta se regăsește oarecum sub semnătura