Neînțelegerea. Owen Jones
1 OWEN JONES
Traducător:
1 Mihaela Timaru
Copyright © 2021 Owen Jones
Neînțelegerea
Ediția a cincea
de Owen Jones
Publicată de
Megan Publishing Services
https://meganthemisconception.com
Dreptul lui Owen Jones de a fi identificat ca autor al acestei lucrări a fost revendicat în conformitate cu secțiunile 77 și 78 din Legea privind drepturile de autor, modelele industriale și brevetele din 1988. Dreptul moral al autorului a fost revendicat.
În această operă de ficțiune, personajele și evenimentele sunt fie produse ale imaginației autorului, fie sunt utilizate în totalitate fictiv. Unele locuri pot exista, însă evenimentele sunt complet fictive.
Contactează-mă la:
http://facebook.com/angunjones
http://twitter.com/owen_author
Înscrie-te la newsletterul nostru pentru a primi informații privilegiate
cu privire la cărțile și opera lui Owen Jones
prin introducerea adresei tale de e-mail aici:
http://meganthemisconception.com
Alte nuvele din aceeași serie:
Seria Megan
Un ghid spiritual, un tigru fantomă și o mamă înfricoșătoare!
Neînțelegerea
A treisprezecea aniversare a lui Megan
Megan în excursie cu școala
Examenele școlare ale lui Megan
Discipolii lui Megan
Megan și pisica pierdută
Megan și primărița
Megan se confruntă cu ridiculizarea
Vizita bunicilor lui Megan
Tatăl lui Megan se îmbolnăvește
Megan merge în vacanță
Megan și hoțul
Megan și ciclistul
Megan și bătrâna doamnă
Grădina lui Megan
Megan merge la grădina zoologică
Megan merge în drumeție
Megan și concursul de gătit
Megan merge să călărească
Megan merge să navigheze cu iahtul
Megan la carnaval
Crăciunul lui Megan
1 DEDICAȚIE
Această ediție este dedicată soției mele, Pranom Jones, pentru că îmi face viața cât poate de ușoară și face asta excelent, și părinților mei, Colin și Marion, pentru educația minunată pe care mi-au dat-o mie și fraților mei.
Karma va răsplăti pe toată lumea în mod just.
1 MULȚUMIRI
Soției mele, Pranom, pentru răbdarea ei, și prietenului meu lordul David Prosser pentru ajutorul dat în conceperea coperții.
1 CITATE INSPIRAȚIONALE
„Nu crede în ceva pur și simplu pentru că așa ai auzit,
Nu crede în ceva pur și simplu pentru că așa au spus și s-a zvonit de către mulți,
Nu crede în ceva pur și simplu pentru că așa a fost scris în textele tale religioase,
Nu crede în ceva doar pe baza autorității profesorilor și a oamenilor în vârstă,
Nu crede în tradiții doar pentru că ele au fost transmise de generațiile dinainte,
Însă dacă după observare și analiză, dacă ceva coincide cu rațiunea și duce la binele și beneficiul unuia și tuturor, acceptă-l și trăiește conform acestuia.”
Gautama Buddha
––
Mare Spirit, a cărui voce sălășluiește în vânt, ascultă-mă.
Permite-mi să devin puternic și să îmi îmbunătățesc cunoștințele.
Fă-mă să văd veșnic culorile apusului. Fie ca mâinile mele să respecte lucrurile pe care mi le-ai oferit.
Învață-mă secretele ascunse sub fiecare frunză și piatră, așa cum
i-ai învățat pe înaintași.
Permite-mi să îmi folosesc puterea, nu să fiu mai măreț decât fratele meu, ci pentru a mă război cu cel mai mare dușman al meu, eu însumi.
Permite-mi să mă prezint întotdeauna în fața ta cu mâinile curate și inima deschisă, asta ca pe măsură ce viața mea pământească se stinge precum apusul, Spiritul meu să se întoarcă la tine fără rușine.
(Bazat pe o rugăciune tradițională Sioux)
1 CUPRINS
1 Alegere forțată
2 Conștientizarea
3 Micul ajutor al mamei
4 Inspirația
5 Vecinii
6 Prietenii lui Megan
Nepoftiții
1 1 ALEGERE FORȚATĂ
Megan era închisă din nou în pivnița de cărbune, pe punctul de a începe să plângă. Avea doar doisprezece ani și nu putea să înțeleagă de ce mama ei i-ar face un lucru atât de îngrozitor. Se întâmplase încă de vreo câteva ori înainte, însă, probabil, credea ea, tatăl său nu știa nimic despre acest lucru. Nu i-a spus niciodată și era sigură că nici mama ei nu i-ar fi spus vreodată.
Era un pact tacit între ea și mama ei să se ajute reciproc, însă, iată, era din nou aici, stând în pivniță, în murdărie și praf cu cine știe ce creaturi oribile care o urmăreau.
Nu avea de unde să știe. Era întuneric beznă și se străduia din toate puterile să nu plângă și să-și implore mama să îi dea drumul. Însă, încercase asta cu alte ocazii iar mama ei i-a impus cerințe nerezonabile ca și condiții pentru a îi da drumul. Condiții pe care ea știa că nu le poate îndeplini, oricât ar fi vrut.
Câteodată părea că ea este singura care lua în serios pactul.
În ciuda eforturilor sale, lacrimile au început să-i curgă pe obraji, din nou, trasând râuri invizibile prin praful de pe fața ei și ducând praful de cărbune pe uniforma ei școlară. Era prea mult, chiar era. Cum putea cineva care o înțelegea atât de bine să se poarte atât de crud cu ea, singura ei fiică?
Megan a tresărit involuntar când mama ei intenționat a lovit ușa cu aspiratorul în timp ce trecea pe lângă aceasta. Nu era nici măcar o mică rază de lumină care să o ajute să se liniștească, așa că a făcut ceea ce descoperise că o ajuta cel mai mult și s-a cățărat