Iubită . Морган Райс

      Pentru prima dată de mai multe săptămâni, Caitlin Paine se simțea relaxată. Stând confortabil pe podeaua micului hambar, se lăsă pe spate pe un balot de fân și răsuflă. Un foc mic ardea în șemineul de piatră la vreo zece pași; tocmai adăugase un buștean, și se simțea bine auzind trosnetele lemnului. Martie încă nu se terminase și în seara asta era deosebit de rece. Fereastra de pe peretele îndepărtat oferea o imagine a cerului de noapte, și putea vedea că zapada încă se așternea.

      Hambarul era neîncălzit, dar ea stătea destul de aproape de foc și căldura sa ajuta contra frigului. Se simțea foarte confortabil, și își simțea pleoapele devenind tot mai grele. Mirosul focului domina hambarul, și în timp ce ea se lăsa un pic mai pe spate, putea simți tensiunea începând să-i părăsească umerii și picioarele.

      Desigur, adevăratul motiv pentru senzația ei de pace, știa, nu era focul, sau fânul, sau chiar adăpostul hambarului. I se datora lui. Caleb. S-a ridicat în șezut și s-a uitat la el.

      El era așezat în fața ei, la aproximativ cincisprezece pași, într-o nemișcare atât de perfectă. Dormea, iar ea profitat pentru a-i studia fața, trăsăturile perfecte, pielea palidă, translucidă. Nu mai văzuse niciodată o față atât de perfect cizelată. Era ireal, ca și cum se uita la o sculptură. Nu putea înțelege cum de el a fost în viață timp de 3.000 de ani. Ea, la 18 ani, deja arăta mai în vârstă decât el.

      Dar era mai mult decât fața lui. Era un aer al lui, o energie subtilă pe care o emana. Un mare sentiment de pace. Când era în lângă el, știa că totul va fi în regulă.

      Era fericită că el era încă acolo, încă cu ea. Și și-a permis să spere că vor rămâne împreună. Dar, chiar în timp ce se gândea, s-a mustrat singură, știind că își provoca singură probleme. Tipii de genul ăsta, știa, pur și simplu nu stăteau prea mult într-un singur loc. Pur și simplu nu era felul lor.

      Caleb dormea atât de perfect, respirând așa de ușor, încât îi era greu să spună dacă el chiar era adormit. Plecase mai devreme, după cum spusese, să se hrănească. Se întorsese mai relaxat, cărând niște bușteni, și se gândise la o modalitate de a sigila ușa hambarului pentru a menține afară vântul ce purta zăpada. El a făcut focul, iar acum că era adormit, ea avea grijă să-l mențină aprins.

      S-a întins și a mai luat o gură din paharul de vin roșu și a simțit cum lichidul cald o relaxa încet. Găsise sticla într-un scrin ascuns sub un teanc de fân; și-a amintit când fratele ei mai mic,