Harță Răzășul. Vasile Alecsandri
Da… unde!
Bursuflescu: Vrei patru?
Harță: Din cinci, nici o lițcaie mai gios.
Bursuflescu: Gîndește-te, bade Harță… De te-i îndărătnici, eu sînt în stare să ridic de-a lungul gardului un zid nalt cît plopul cela.
Harță: Nu se poate, domnule, că am portiță în gard.
Bursuflescu: Dar portița d-tale se deschide pe proprietatea mea și pot s-o închid.
Harță: Ferească sfîntul! E un drept de șerbire statornicit din bătrîni, care îmi învoiește trecerea prin livada asta.
Bursuflescu: Șerbire prin livada mea?
Harță: Să-ți arăt ispisoacele din pod… Am ian așa un teanc de hîrțoage afumate.
Bursuflescu: Într-un cuvînt, primești ce ți-am dat.
Harță: Cinci mii?
Bursuflescu: Ba patru.
Harță: Nu-mi dă mîna.
Bursuflescu: Nu?… Să nu te căiești, bade Harță, atîta-ți zic… Răzgîndește-te bine… Eu mă duc să gătesc banii…
Harță: Cinci mii în capăt?
Bursuflescu: Nu te scumpi, că te-i căi… Scumpul mai mult păgubește… Știi vorba… (Iese prin fund.)
Scena III
Harță: M-oi căi eu?… Nu cumva-i bate gîndu la giudecată?… Poftească, dacă vrea să guste moara lui Harță Răzășul… de 20 de ani de cînd m-am tot frecat de păreții giudecătoriilor, doar am deprins eu să întorc șuruburi cîrciogărești și am agiuns a putea ținea clanț cu oricare avocat.
Eu sînt Harță, baș răzăș.
Cunoscut tocmai prin leș
De ciocoi, de scriitori
Și de mulți judecători.
Ani întregi eu m-am luptat
Pănă ce mi-am cîștigat
Și procesul cîrciocos.
Și nume de Hărță…gos.
Cunosc orice circioguri și orice coțcării
De-mpricinați purtate prin judecătorii.
Știu cum să cumpăr marturi și să-mi găsesc dovezi,
Care se par că-s falșe și trebuie să le crezi.
Am ispisoace multe, ascunse colo-n pod,
Și știu orice pricină s-o-nod și s-o deznod…
Într-un cuvînt, îmi place de Curți a mă freca…
M-am judecat, mă judec și mă voi judeca,
Căci sînt Harță, baș răzăș,
Cunoscut tocmai prin leș
De ciocoi, de scriitori
Și de mulți judecători.
Ani întregi eu m-am luptat
Pănă ce mi-am cîștigat
Și procesul meu spinos
Și nume de Harță… jos.
Umblă Bursuflescu să-mi cumpere răzășia cu o nimică toată… S-o îndulcit cu chilipiruri, de cînd o pus mîna pe moșia cucoanei Săfticăi, stăpîna cea vecinică a Bursuflenilor… Sărmana! bărbatu-său o calicit cu cheltuielile, vrînd să se aleagă deputat, și, după moartea lui, i s-o scos averea la mezat… Încît biata cucoana Săftica o rămas lipită pămîntului și șede la preotu din sat… Cum aș face, cum aș drege, ca să-i cîștig măcar o căsuță, unde să-și odihnească bătrîne țile… De-aș pute să-l smulg de pene pe ciocîr lanul ist de proprietar nou… Cine știe? bun e Dumnezeu, meșter îi dracu!… Dar ce s-aude?… Ha! Măriuca!
(Se ascunde după copac.)
Scena IV
Harță, Măriuca (vine din dreapta, purtînd pe cap un val de pînză ghilită)
Măriuca
Frunză verde nalbă moale,
Ce duci, mîndruliță, -n poale?
Porumbele duc și fragi
Pentru cei care-mi sînt dragi.
Harță (în parte): Ian auzi ciocîrlia cum ciripește de dimineață.
Măriuca
Frunză verde de cicoare,
Ce calci, mîndră, sub picioare?
Calc urzici și spini ghimpoși
Pentru cei ce-s urîcioși.
Harță (arătîndu-se): Măriucă!
Măriuca: Iaca!… aici mi-ai fost, bădică?…
Harță: Ba aiure… Da de unde vii tu, fa?… Ai ieșit de-acasă cu ziua-n cap.
Măriuca: Vrei să zici cu pînza-n cap, pentru că-i albă ca ziua?
Harță (esaminînd valul de pînză): Ca ziua cea posomorită?
Măriuca: Apoi dă, numai de două ori păn-acu am dat-o în undă… Mai așteaptă vro trii-patru zile și-i vide-o mai albă decît cinstita fața dumitale.
Harță (rîzînd): Te cred, fa, și nu ți-a fi greu, căci cinstita fața mea îi albă ca labele tale.
Măriuca: Labe?… Labe-s aceste?… Mai alaltaieri vătavul moșiei zicea că-s de caș dulce și că vre să le mănînce.
Harță: Auzi mîncăul!… Ei! și tu?…
Măriuca: Eu?… i-am tras un caș peste gură de i-a fi părut brînză sărată.
Harță: Bine i-ai făcut, Măriucă… L-a fi umplut zărul?
Măriuca: Așa-mi pare, că se ținea rău de nas.
Harță: Și nu s-o mîniet?… Vătajii-s cam iuți… Măriuca; Atîta grijă să am eu pe fața pămîntului!… Cucoana Săftica, nînașa mea, mi-o zis în mai multe rînduri: „Fa, Măriucă, să te ferești de minciunile flăcăilor ca dracu de tămîie!…” De atunci, cînd se leagă vreun hîtru de mine, am leac de alungat dracu.
Harță: Care leac?
Măriuca: Îl aghezmuiesc cu astă… labă, cum o numești d-ta.
Конец ознакомительного фрагмента.
Текст предоставлен ООО «ЛитРес».
Прочитайте эту книгу целиком, купив полную легальную версию на ЛитРес.
Безопасно оплатить книгу можно банковской картой Visa, MasterCard, Maestro, со счета мобильного телефона, с платежного