Strigăt De Onoare . Морган Райс

      CAPITOLUL ZECE

      Au venit zorii, revărsându-se prin ferestrele mici ale cabanei Illeprei, căzând peste pleoapele închise ale lui Gwendolyn și trezind-o încet. Primul soare, de un portocaliu șters, o mângâia, trezind-o în liniștea aproape deplină a zorilor. Ea a clipit de mai multe ori, la început dezorientată, întrebându-se unde era. Și apoi ea și-a dat seama:

      Godfrey.

      Gwen adormise pe podeaua cabanei, întinsă pe un pat de paie lângă patul lui. Illepra a dormit chiar lângă Godfrey, si fusese o noapte lungă pentru toți trei. Godfrey a gemut toată noaptea, foindu-se și întorcându-se de pe o parte e alta, și Illepra l-a îngrijit neîncetat. Gwen fusese acolo pentru a ajuta în orice fel a putut, aducând cârpe umede, clătindu-le, punându-le pe fruntea lui Godfrey și dându-i Illeprei ierburile și alifiile pe care i le ceruse continuu. Noaptea păruse fără sfârșit; de multe ori Godfrey țipase, și ea fusese sigură că murea. Mai mult de o dată el îl strigase pe tatăl lor, și asta îi dăduse fiori lui Gwen. Ea a simțit prezența tatălui ei, plutind peste ei, puternic. Ea nu știa dacă tatăl ei ar vrea ca fiul său să trăiască sau să moară - relația lor fusese întotdeauna atât de plină de tensiune.

      Și Gwen a dormit în cabană pentru că nu știa unde să se ducă. Se simțea în nesiguranță să se întoarcă la castel, să fie sub același acoperiș cu fratele ei; ea s-a simțit în siguranță aici, în grija Illeprei, cu Akorth și Fulton în picioare de pază în fața ușii. Ea a simțit că nimeni nu știa unde era, și asta îi convenea. În plus, se apropiase de Godfrey în ultimele zile, îl descoperise pe fratele pe care nu-l cunoscuse niciodată, și o durea să se gândească la el pe moarte.

      Gwen s-a ridicat amețită în picioare, grăbindu-se lângă Godfrey, cu inima bătându-i tare, întrebându-se dacă era încă în viață. O parte din ea a simțit că, dacă el s-ar fi trezit dimineața, ar supraviețui, și că dacă nu o făcea, totul se termina. Illepra s-a trezit și s-a grăbit și ea să se uite. Ea trebuie să fi adormit la un moment dat în noapte; Gwen cu greu ar fi putut să o acuze de asta.

      Cele două au îngenuncheat acolo, alături de Godfrey, pe când micuța cabană s-a umplut de lumină. Gwen a pus o mână pe încheietura mâinii lui și l-a scuturat, iar Illepra s-a întins și i-a pus o mână pe frunte. Ea a închis ochii și a respirat - și brusc ochii lui Godfrey s-au deschis larg. Illepra și-a tras mâna înapoi, surprinsă.

      Și Gwen a fost surprinsă. Ea nu se aștepta să vadă că Godfrey deschide ochii. Încet, s-a întors și s-a uitat direct la ea.

      "Godfrey?" a întrebat ea.

      El a mijit ochii, i-a închis și i-a deschis din nou; apoi, spre uimirea ei, s-a sprijinit într-un cot și s-a uitat la ele.

      "Cât este ceasul?" a întrebat el. "Unde mă aflu?"

      Vocea lui suna alertă, sănătoasă, și Gwen nu s-a simțit niciodată atât de ușurată. Ea a izbucnit într-un zâmbet imens, împreună cu Illepra.

      Gwen s-a repezit înainte și l-a îmbrățișat, oferindu-i o îmbrățișare de urs, apoi s-a tras înapoi.

      "Ești în viață!" exclamă ea.

      "Bineînțeles că sunt", a spus el. "De ce nu aș fi? Cine este ea? întrebă el, întorcându-se spre Illepra.

      "Femeia care ți-a salvat viața", a răspuns Gwen.

      "Mi-a salvat viata?"

      Illepra se uită în jos la podea.

      "Am ajutat doar un pic", a spus ea, cu umilință.

      "Ce mi s-a întâmplat?" o întrebă el pe Gwen, frenetic. "Ultimul lucru pe care mi-l amintesc e că beam în tavernă și apoi ..."

      "Ai fost otrăvit", a spus Illepra. "O otravă foarte rară și puternică. Nu am întâlnit-o de ani de zile. Ești norocos să fii în viață. De fapt, tu ești singurul pe care l-am văzut să-i supraviețuiască. Cineva trebuie să fi privit în jos la tine."

      La cuvintele ei, Gwen a știut că avea dreptate, și imediat s-a gândit la tatăl ei. Soarele brăzda ferestrele, mai puternic, și ea a simțit prezența tatălui lor cu ei. El a vrut ca Godfrey să trăiască.

      "Ți-o meriți", a declarat Gwen cu un zâmbet. "Ai promis să te lași de băut. Acum, uita-te ce s-a întâmplat."

      El s-a întors și a zâmbit; ea i-a văzut viața revenindu-i în obraji și s-a simțit plină de ușurare. Godfrey era înapoi.

      "Mi-ai salvat viața", i-a spus el, cu seriozitate.

      S-a întors spre Illepra.

      "Amândouă ați făcut-o", a adăugat el. "Nu știu cum vă voi răsplăti vreodată."

      Cum el s-a uitat la Illepra, Gwen a observat ceva, era ceva în privirea lui, ceva mai mult decât recunoștință. Se întoarse și se uită la Illepra, și o observă roșind, privind în jos la podea - și Gwen și-a dat seama că se plăceau unul pe altul.

      Illepra s-a întors repede și a traversat camera, întorcându-le spatele, făcându-și de lucru cu o potiune.

      Godfrey privi înapoi la Gwen.

      "Gareth?" întrebă el, dintr-o dată solemn.

      Gwen dădu din cap înapoi, înțelegând ce o întreba.

      "Ai noroc că nu ești mort", a spus ea. "Firth este."

      "Firth?" vocea lui Godfrey s-a ridicat, surprinsă. "Mort? Dar cum?"

      "L-a spânzurat", a spus ea. "Tu trebuia să fii următorul."

      "Si tu?" întrebă Godfrey.

      Gwen ridică din umeri.

      "El are planuri să mă mărite. M-a vândut celor din Nevaruns. Se pare că sunt pe drum să mă ia."

      Godfrey se ridică, indignat.

      "N-am să-i permit niciodată!" a exclamat el.

      "Nici eu" răspunse ea. "Voi găsi o cale."

      "Dar fără Firth, nu avem nicio dovadă", a spus el. "Nu avem nicio cale să-l dăm jos. Gareth va fi liber."

      "Vom găsi o cale", a răspuns ea. "Vom găsi -"

      Dintr-o dată, cabana s-a umplut cu lumina când ușa s-a deschis și Akorth și Fulton au intrat înăuntru.

      "Doamna mea -" a început Akorth, apoi s-a întors la vederea lui Godfrey.

      "Fiu de cățea!" a strigat Akorth de bucurie către Godfrey. "Ştiam eu! Ai înșelat aproape totul în viață - știam că vei înșela și moartea!"

      "Știam că nu berea te va băga în mormânt!" a adăugat Fulton.

      Akorth și Fulton s-au repezit la el, si cum Godfrey a sărit în sus din pat, toți s-au îmbrățișat.

      Apoi