Cartea Urantia. Urantia Foundation
lor de a descoperi Infinitul-Tată, este inerentă posibilităţilor lor limitate de înţelegere. Primordialitatea absolută a Tatălui Universal nu este evidentă pe nivelele subinfinite; prin urmare, probabil că numai Fiul Etern şi Spiritul Infinit cunosc cu adevărat Tatăl în calitate de infinitate; pentru toate celelalte personalităţi, un astfel de concept reprezintă exerciţiul credinţei.
IV. Realitatea universului
0:4.1 (6.6) Realitatea se actualizează în mod diferenţial pe diverse nivele ale universului; realitatea îşi are originea în şi prin voinţa infinită a Tatălui Universal şi este realizabilă în trei faze primordiale pe numeroase nivele diferite ale actualizării universului:
0:4.2 (6.7) 1. Realitatea nedeificată se întinde de la domeniile de energie ale nepersonalului până la tărâmurile de realitate ale valorilor nepersonalizabile ale existenţei universale şi chiar până la prezenţa Absolutului fără de Atribute.
0:4.3 (7.1) 2. Realitatea deificată îmbrăţişează toate potenţialele Deităţii infinite care se întind peste toate domeniile personalităţii, de la finitul cel mai jos până la infinitul cel mai elevat. Ea include astfel domeniul a tot ceea ce este personalizabil şi, mai mult, mergând până la prezenţa Absolutului Deităţii.
0:4.4 (7.2) 3. Realitatea interasociată. Realitatea universului se presupune fie deificată, fie nedeificată, însă pentru fiinţele subdeificate există un vast domeniu de realitate interasociată, potenţială şi în actualizare, care este greu de identificat. O mare parte a acestei realităţi coordonate este conţinută în tărâmurile Absolutului Universal.
0:4.5 (7.3) Iată conceptul primordial al realităţii originare: Tatăl instaurează şi menţine Realitatea. Diferenţialele primordiale ale realităţii sunt deificatul şi nedeificatul - Absolutul Deităţii şi Absolutul fără de Atribute. Relaţia primordială este tensiunea dintre ele. Această tensiune a divinităţii, iniţiată de Tată este perfect rezolvată de Absolutul Universal şi eternizată în calitate de Absolut Universal.
0:4.6 (7.4) Din punctul de vedere al timpului şi spaţiului, realitatea mai este divizibilă şi ca:
0:4.7 (7.5) 1. Actuală şi potenţială. Realităţi existente în plenitudinea expresiei lor în contrast cu cele care comportă o capacitate de creştere nedezvăluită. Fiul Etern este o actualitate spirituală absolută; fiinţa umană muritoare este în mare măsură un potenţial spiritual nerealizat.
0:4.8 (7.6) 2. Absolută şi subabsolută. Realităţile absolute sunt existenţe de eternitate. Realităţile subabsolute sunt proiectate pe două nivele: Absonite - realităţi care sunt relative atât în raport cu timpul, cât şi cu eternitatea. Finite - realităţi care sunt proiectate în spaţiu şi sunt actualizate în timp.
0:4.9 (7.7) 3. Existenţială şi Experienţială. Deitatea paradisiacă este existenţială, însă Supremul şi Ultimul emergente sunt experienţiale.
0:4.10 (7.8) 4. Personală şi Impersonală. Expansiunea Deităţii, expresia personalităţii şi evoluţia universului sunt condiţionate pentru totdeauna de actul liberului-arbitru al Tatălui, care a separat, pentru totdeauna, pe de o parte semnificaţiile şi valorile mental-spiritual-personale de actualitate şi de potenţialitate care converg în Fiul Etern şi, pe de alta, lucrurile care sunt centrate în Insula eternă a Paradisului şi care îi sunt inerente.
0:4.11 (7.9) PARADISUL este un termen care include Absoluturile focale personale şi nepersonale ale tuturor fazelor realităţii universului. Bine determinat, Paradisul poate desemna toate formele realităţii, ale Deităţii, ale divinităţii, ale personalităţii şi ale energiei - spirituală, mentală sau materială. Toate se împărtăşesc din Paradis ca loc de origine, de funcţiune şi destin în ceea ce priveşte valorile, înţelesurile şi existenţa faptică.
0:4.12 (7.10) Insula Paradisului- Paradisul, fără nici o altă însuşire, este Absolutul controlului material-gravitaţional al Primei Surse-Centru. Paradisul este lipsit de mişcare şi este singurul lucru staţionar din universul universurilor. Insula Paradisului are o amplasare în univers, însă nu are o poziţie în spaţiu. Această Insulă eternă este sursa efectivă a universurilor fizice - trecute, prezente şi viitoare. Insula nucleară de Lumină provine din Deitate, însă nu se poate spune că ea este Deitate. Creaţiile materiale nu sunt nici o parte a Deităţii; ele sunt o consecinţă a acesteia.
0:4.13 (7.11) Paradisul nu este un creator; este un controlor unic al unor numeroase activităţi ale universului, mai mult ceva care controlează decât care reacţionează. De la un capăt la altul al universurilor materiale, Paradisul influenţează reacţiile şi conduita tuturor fiinţelor care au de-a face cu forţa, energia şi puterea, însă Paradisul în sine este unic, exclusiv şi izolat în universuri. Paradisul nu reprezintă nimic, şi nimic nu reprezintă Paradisul. El nu este o forţă, dar nici o prezenţă; este Paradisul, şi atât.
V. Realităţi de personalitate
0:5.1 (8.1) Personalitatea este un nivel al realităţii deificate şi se întinde de la nivelul muritor şi median de activare mentală superioară a adoraţiei şi înţelepciunii; ea trece prin nivelele morontial şi spiritual, şi ajunge până la statutul de finalitate al personalităţii. Aceasta este ascensiunea evolutivă a personalităţii muritorilor şi a personalităţii creaturilor de acest tip, însă universul mai comportă numeroase alte ordine de personalităţi.
0:5.2 (8.2) Realitatea este supusă expansiunii universale, iar personalitatea unei diversificări infinite, şi ambele sunt capabile de o coordonare aproape nelimitată cu Deitatea şi de o stabilitate eternă. În timp ce câmpul metamorfic al realităţii nonpersonale este strict limitat, nu ştim să existe nici o limită pentru evoluţia progresivă a realităţilor personalităţii.
0:5.3 (8.3) Pe nivelele experienţiale atinse, toate ordinele sau valorile personalităţii sunt asociabile şi chiar co-creatoare. Chiar Dumnezeu şi fiinţa umană pot coexista într-o personalitate unificată, aşa cum e demonstrat atât de deplin în statutul actual al lui Cristos Mihail - Fiu al Omului şi Fiu al lui Dumnezeu.
0:5.4 (8.4) Toate ordinele şi fazele subinfinite ale personalităţii sunt accesibile asocierii şi sunt potenţial co-creatoare. Pre-personalul, personalul şi supra-personalul sunt toate legate laolaltă printr-un potenţial reciproc de realizare coordonată, de împlinire progresivă şi de capacitate co-creatoare. Impersonalul nu se transmută însă niciodată direct în personal. Personalitatea nu este niciodată spontană; ea este darul Părintelui din Paradis. Personalitatea este supraimpusă energiei şi nu este asociată decât cu sisteme energetice vii; identitatea poate fi asociată cu arhetipuri de energie nevii.
0:5.5 (8.5) Tatăl Universal este secretul realităţii personalităţii şi al destinului personalităţii. Fiul Etern este personalitatea absolută, secretul energiei spirituale, al spiritelor morontiale şi al spiritelor devenite perfecte. Autorul Comun este personalitatea minţii-spirit, sursa inteligenţei, a raţiunii şi a minţii universale. Insula Paradisului este însă nepersonală şi extraspirituală, fiind esenţa trupului universal, sursa şi centrul materiei fizice şi maestrul arhetip absolut al realităţii materiale universale.
0:5.6 (8.6) Aceste calităţi ale realităţii universale sunt manifeste în experienţa umană urantiană pe următoarele nivele:
0:5.7 (8.7) 1. Corpul. Organismul material sau fizic al omului. Mecanismul electrochimic viu de natură şi origine animală.
0:5.8 (8.8) 2. Mintea. Mecanismul care gândeşte, percepe şi simte al organismului uman. Totalitatea experienţei conştiente şi inconştiente. Inteligenţa asociată vieţii emoţionale ridicându-se la nivelul spiritului prin adorare şi înţelepciune.
0:5.9 (8.9) 3. Spiritul. Spiritul divin