.
mormântul i-a fost deschis Èi jefuit, iar populaÅ£ia localÄ a crezut cÄ a înviat. DupÄ cum vom vedea pe parcursul lecturii acestei cÄrÅ£i, vom mai întâlni aceste credinÈe asociate cu anumite practici exorcistice care au dat naÅtere unei autentice culturi vampirice care s-a perpetuat de-a lungul secolelor.
Multiplele rÄdÄcini vampirice din întreaga EuropÇ,
în mod special din ÈÄrile balcanice
TradiÈia miturilor Èi legendelor despre vampiri, aceste figuri înfricoÈÄtoare este foarte prolificÄ: pe lângÄ lumea greacÄ Èi romanÄ care au influenÅ£at întreaga culturÄ occidentalÄ, vampirii sunt prezenÅ£i Åi în legendele arabe, indiene, chinezeÈti Èi japoneze. Ãn unele tradiÈii transmise de-a lungul timpului, vampirul este o persoanÄ moartÄ care li se înfÄÅ£iÅeazÄ celor vii sub forma unei fiinÅ£e în carne Èi oase Èi care se hrÄneÈte cu sângele lor; în alte legende, vampirii sunt, de asemenea, spirite mitologice Èi demonice care îi atacÄ pe cei vii â uneori îi mÄnâncÄ, sau se hrÄnesc cu sângele lor â dar care nu au fost niciodatÄ oameni.
Ãn primul rând avem, de exemplu, ceea ce grecii Åi romanii numeau strix â de unde Åi numele în italianÄ strega (vrÄjitoare) â care nu era o fiinÅ£Ä umanÄ, ci un demon nocturn care ieÅea din mormânt. Oamenii se temeau de el deoarece se zicea cÄ Ã®i ataca pe copii Èi se hrÄnea cu sângele lor. Ãn al doilea rând, vampirul era o fiinÈÄ umanÄ moartÄ, o fiinÈÄ care bea sânge, o vrÄjitoare deosebit de rÄuvoitoare, însetatÄ de sânge. Ãn al treilea rând, vampirii sunt fiinÅ£e umane moarte care apar sub forma unui corp, ceea ce presupune o realitate fizicÄ, concretÄ Èi nu doar o simplÄ imagine sau o iluzie. Aceasta este imaginea clasicÄ a vampirului pe care o avem, un corp care iese din mormânt Èi, nu numai cÄ-l putem vedea, dar îl putem Åi atinge: într-adevÄr, este o fÄpturÄ extrem de tenace Èi din acest motiv trebuie rÄpus prin metode radicale. Se crede cÄ este imposibil sÄ Ã®nÈelegem natura realÄ a acestor entitÄÈi, dacÄ nu pÄtrundem în acel tip de gândire âa originilorâ care era specificÄ oamenilor din perioada neoliticÄ: o lume în care totul era dominat de divinitate: obiecte, animale, alimente, râuri, copaci, fulgere. Divinul, în aceastÄ logicÄ, nu se gÄsea într-un cer imposibil de atins, ci aici pe pÄmânt, locul mormintelor noastre Èi deci sÄlaÅul strÄmoÈilor noÅtri care se transformau la rândul lor într-o divinitate. Pornind de la aceste premise, s-a pornit în cÄutarea unei dimensiuni pentru a gÄsi o explicaÈie pentru dezastre naturale altminteri inexplicabile. Ãn logica animistÄ, de exemplu, slÄbiciunea corpului, neputând fi înÈeleasÄ pentru cÄ oamenii nu beneficiau de cunoÈtinÈele medicale de care dispunem astÄzi, a produs un efect de teamÄ faÅ£Ä de fiinÈele malefice. Efecte ale divinului ar putea fi considerate chiar Åi CoÈmarurile, moartea fetuÈilor, convulsiile, crizele de isterie, depresia, neîncredera, bolile, durerile în tot corpul, moartea prin sufocare Èi mai ales senzaÅ£iile de apÄsare în piept Åi dificultÄÈile de respiraÈie sunt considerate tot efecte ale fricii. Pentru a înfÄptui cât mai multe rele, aceste entitÄÈi erau dotate cu o forÅ£Ä fizicÄ uriaÅÄ Èi o vitezÄ de miÈcare incredibilÄ, puteau hipnotiza cu privirea Èi sÄ se transforme în animale fioroase. Vom prezenta în continuare diferitele elemente tradiÈionale care alcÄtuiesc imaginea vampirilor care ni s-au transmis pânÄ astÄzi, fie prin literatura secolului al XIX-lea, fie prin cinematografie, retrasând firul originii prin negurile miturilor Èi a legendelor populare. Pornind de la lectura legendarei figuri româneÈti care poate fi asociatÄ cu vampirii, ne vom extinde privirea spre fÄpturi similare care se întâlnesc în Europa de Est. Vom analiza apoi originile mitului lui Dracula în miturile Èi în aspectele simbolice ale culturii animiste, aprofundând, prin urmare, tema capacitÄÈii de a se transforma într-un liliac Èi de a zbura în timpul nopÅ£ii, mÄrturii de întâlniri cu vampirul, acest seducÄtor de fete tinere Èi în cele din urmÄ, dupÄ cum vom vedea, mÄrturii de exorcisme pe care le vom prezenta în detaliu în secÈiunea special dedicatÄ.
De la originea vampirilor la misteriosul ţinut al româniei
fÄrÄ a ignora alte analogii importante
Mitul lui Dracula s-a nÄscut din îngemÄnarea a diferite mituri Èi legende româneÈti. Cum se numesc vampirii în Transilvania? Etnografa australianÄ Agnes Murgoci a identificat în Transilvania diferite tipuri de sugÄtori de sânge cum ar fi ÈiÈcoii (în alte zone cunoscuÅ£i sub numele de Moroi), Vârcolacii (Svârcolacii) Èi Pricolicii, Vrykolakas în Grecia. Atât de multe nume diferite pentru a descrie figuri care în general prezintÄ caracteristici similare care indicÄ acÈiunea de golire de sânge, dÄunatoare sau mortale. SÄ ne începem aÅadar cÄlÄtoria pe tÄrâmul vampirilor prin intermediul literaturii române, a miturilor Èi legendelor dedicate figurilor demonice, în special a Strigoilor Èi a Moroilor care sunt esenÅ£iale pentru a înÈelege acea culturÄ din care mitul vampirilor îÅi trage originile. Pe tÄrâmul lui Dracula vom fi ghidaÅ£i de câţiva importanÅ£i etnografi locali, Romulus VulcÇnescu Åi Simeon Florian Marian. Aprofundând mai bine tema Åi fÄcând un studiu contrastiv, vom descoperi aspecte simbolice Èi antropologice conservate în miturile pe care le gÄsim Èi la alte figuri supranaturale similare din Europa CentralÄ. DupÄ VulcÇnescu, Strigoii (termen care derivÄ din latinescul strix care inseamnÄ vrÄjitoare) se numÄrÄ printre fiinÅ£ele mitice cele mai importante din tradiÅ£ia demonologicÄ româneascÄ. ExistÄ douÄ tipuri de Strigoi: aÅa-ziÅii Strigoi vii (cei vii) Åi Strigoi morÅ£i (morÅ£ii). Spre deosebire de Strigoii morÅ£i care, pe bunÄ dreptate, pot fi incluÅi în categoria nosferaÅ£ilor/ a morÅ£ilor vii Åi care, deÅi nu sug sânge uman, comit tot felul de atrocitÄÅ£i, Strigoii vii sunt vrÄjitoare Åi vrÄjitori vii care ucid ocazional dar care nu au puterile pe care le atribuim în mod tradiÅ£ional vampirilor: de fapt, ei se transformÄ Ã®n vampiri dupÄ moartea lor. VulcÇnescu relateazÄ cÄ Ã®n România existÄ anumite caracteristici precise cu care se identificÄ un Strigoi viu asemuit cu o vrÄjitoare în carne Åi oase. Aceste trÄsÄturi sunt asemÄnÄtoare cu a persoanelor care au existat în realitate iar societatea, din nevoia de a gÄsi Å£api ispÄÅitori, le-a considerat vrÄjitoare. Etnograful român povesteÅte cÄ poÅ£i fi Strigoi din naÅtere sau îl poÅ£i deveni dacÄ Ã®n timpul vieÅ£ii te converteÅti la cultul demonilor. DescendenÅ£a dintr-un Strigoi poate avea un caracter ereditar, dacÄ pe linia ta genealogicÄ a existat un Strigoi sau o StrigoaicÄ. Sunt mai multe elemente care ne ajutÄ sÄ ne dÄm seama dacÄ o pesoanÄ are asemenea ascendeÅ£Ä: dacÄ de exemplu eÅti al Åaptelea copil dintr-o familie Åi dacÄ ai doar fraÅ£i mai mari (sau, dupÄ o tradiÅ£ie polonezÄ, doar surori), dacÄ te naÅti cu o parte din placentÄ lipitÄ de cap (cu cÄiÅ£a pe cap/cu tichie) Åi o înghiÅ£i imediat dupÄ naÅtere, dacÄ ai un picior strâmb, dacÄ eÅti roÅcat sau dacÄ posteriorul Å£i se terminÄ cu coadÄ cu pÄr. Anumite trÄsÄturi fizice sau comportamentale ne ajutÄ sÄ-l identificÄm Åi pe copilul Strigoi. Copilul Strigoi se dezvoltÄ precoce, e puternic, rÄutÄcios, tortureazÄ Åi ucide animalele,