Intoarcerea Nosferatului. Alessandro Norsa
mai vechi timpuri Åi care au dÄinuit peste ani: unghiile încovoiate asemeni ghearelor de lup sau a pÄsÄrilor de pradÄ Åi, în ciuda mandibulelor care abia li se închideau, puteau sfâÅia cu multÄ putere. Aveau capul fie pleÅuv, fie cu pÄrul vâlvoi. Aproape toate femeile care aveau un comportament bizar erau privite cu neîncredere. La romani, caracteristicile vrÄjitoarelor erau foarte asemÄnÄtoare cu cele ale vampirilor: caracterul nocturn, aversiunea totalÄ faÅ£Ä de luminÄ, chipul era palid Åi lipsit de vlagÄ, semn incontestabil al morÅ£ii. DupÄ Festo, Strix (vrÄjitoare) e un nume atribuit femeilor malefice â li se mai zice deasemenea zburÄtoarele. Ãntr-adevÄr, pentru autorii latini, zborul ramâne elementul comun Åi distinctiv al acestor fiinÅ£e teribile. Lucrul care nu este comun este în ce se transformÄ aceste zburÄtoare: cel mai adesea se întâlneÅte bufniÅ£a. Plinius Cel BÇtrân considerÄ cÄ se pot transforma Åi în liliac. Dincolo de aceste consideraÅ£ii, transformarea cea mai emblematicÄ e realizatÄ de Strige (Strigoi) de lângÄ leagÄnul lui Procas al lui Ovidiu. Ãn cântec, poetul descrie cu amÄnunÅ£ime ospÄÅ£ul acestor creaturi hidoase. Se spune â adaugÄ Scriitorul latin â âcu al lor cioc sfâÅie viscerele pruncilor Åi îÅi umplu guÅa cu al lor sângeË®. Aceste descrieri ale vrÄjitoarelor din epoca anticÄ, fiinÅ£e crude, însetate de sânge se regÄsesc Åi în poveÅtile populare istorisite chiar Åi astÄzi. Alberto Borghini, de exemplu, în a sa SemiozÄ a folclorului 2 relateazÄ unele povestiri în care vrÄjitoarele sug sângele tinerelor victime: prima povestire a fost culeasÄ Ã®n Garfagnana, a doua în zona piemontezÄ Monferrato-Langhe. Analogiile Åi referirile la aceste fiinÅ£e înaripate, sugÄtoare de sânge sunt atât de frecvente încât s-ar putea crea, dupÄ opinia savantului, o âidentitate de tip narativË®. Dincolo de aceste exemple, în general, oamenii identificau vrÄjitoarele cu acele fiinÅ£e care aveau un comportament diferit de cel convenÈional. Puteau fi considerate vrÄjitoare persoane care au avut probleme în viaÅ£Ä sau dacÄ au fost martorii unui eveniment nefericit. Pe lângÄ caracterul acestor persoane sau a unor deformitÄÅ£i fizice, mai existau Åi alte indicii: temperamentul arÈÄgos Èi închis sau o femeie cocoÈatÄ puteau fi deasemenea indicii. Ãn orice caz, se zice cÄ erau persoane marginalizate, sau în afara unui grup social sau sÄrmani cerÈetori. Uneori se credea cÄ un teritoriu era locuit de vrÄjitoare, sau cÄ acestea trÄiau în zone periferice ori în case în ruinÄ, mici, murdare sau izolate. De asemenea, anumite boli, cum ar fi epilepsia, erau considerate ca fiind, fÄrÄ nici un dubiu, specifice femeilor damnate. Ãn unele comunitÄÈi, puterile negative se transmiteau din generaÈie în generaÈie. Se credea cÄ aceÈti oameni puteau face rÄu sau aduce ghinion: înâlnirea cu ele putea avea însemnate consecinÈe negative în viaÈÄ fie pentru individ el însuÅi, fie pentru roadele sezonului agricol. Ideea generalÄ era cÄ, în urma întâlnirii cu acea fiinÈÄ maleficÄ, cu siguranÈÄ ceva grav avea sÄ se întâmple Èi cÄ nimic nu mai putea schimba cursul evenimentelor. VrÄjitoarele erau, prin urmare, detestate Èi respectate în acelaÈi timp, Åi se încerca sÄ se stea cât mai departe posibil de ele. Un alt comportament care trezea bÄnuieli era când suspectul se muta mereu dintr-un loc în altul. Anumite situaÈii din viaÈÄ, independent de voinÈa cuiva, cum ar fi când un copil îÅi pierdea unul sau ambii pÄrinÅ£i, sau dacÄ era crescut de prostituate, puteau induce suspiciuni puternice. Pe lângÄ sinucidere, moartea prematurÄ constituia o recunoaÈtere implicitÄ a apartenenÈei la categoria magicienelor sau a vrÄjitoarelor înfricoÅÄtoare. Cel mai mic numitor comun ale exemplelor menÈionate pânÄ acum ne conduce cÄtre o anomalie, cÄtre o aparenÈÄ fizicÄ diferitÄ de aÅa-zisa normalitate. Ãn cazul unei întâlniri nefaste cu una dintre aceste teribile vrÄjitoare, se considera oportun sÄ se recurgÄ la exorcism. Tuturor le era fricÄ de un sacrilegiu pe care vrÄjitoarea l-ar fi putut comite. Femeile considerate vrÄjitoare aveau o viaÈÄ mizerabilÄ, erau vÄzute rÄu Åi blamate de toÈi. De fapt, ele serveau de Èap ispÄÅitor pentru a explica toate tensiunile personale Åi sociale. Ãn unele cazuri, persoanele indicate cu numele pejorativ de vrÄjitoare erau umilite, persecutate, bÄtute sau chiar ucise. Ãn România, ca în restul Europei, s-a abÄtut flagelul persecuÈiilor religioase: rapoarte ale proceselor intentate vrÄjitoarelor între 1463 Åi 1777 descriu cu fidelitate, uneori chiar cu prea multÄ exactitudine (cu foarte puÈinÄ complezenÈÄ am putea adÄuga) atât mÄrturiile cât Åi execuÈiile. Pe aceste tÄrâmuri multe persoane au fost acuzate de blasfemie, de oficierea de slujbe negre, de canibalism, de crime ritualice (în special infanticide). PersecuÈii au avut loc în special în Transilvania care, în Evul Mediu, era teritoriu unguresc. Secole de-a rândul, în aceastÄ regiune, s-au efectuat multiple procese care s-au soldat cu condamnÄri de o cumplitÄ cruzime. De exemplu, în 1686, soÈia principelui din Transilvania Mihai Apafi I înnebuneÅte iar vina este datÄ pe vrÄjitoare; o amplÄ anchetÄ s-a efectuat Åi s-au ars ruguri pretutindeni în aceastÄ regiune. Chiar Åi dupÄ ispÄÅirea pedepsei, convingerile despre vrÄjitorie rÄmâneau mult timp înrÄdÄcinate. Ãn Transilvania se credea ca Menenges, figurÄ mitologicÄ tumultoasÄ, capabilÄ sÄ provoace evenimente magice extraordinare, era la originea zborurilor nocturne Åi a horei din MunÈii StâncoÅi. Chiar Åi în secolul trecut se credea cÄ Ã®n unele case se Èineau orgii nocturne ale vrÄjitoarelor, case rÄmase goale Åi nelocuite dupÄ ce fuseserÄ abandonate de locatari; multe locuri unde se credea cÄ se Èineau orgii aveau un prost renume. O altÄ credinÈÄ româneascÄ despre bÄrbaÈii Strigoi era cÄ aceÅtia duceau o viaÈÄ nocturnÄ care începea la miezul nopÈii Åi se încheia la primul cântat al cocoÅului. Ãn timp ce dormeau, sufletul le ieÅea pe gurÄ sub formÄ de umbre umane. Strigoii bântuiau prin sate, prin podurile rudelor, vecinilor sau consÄtenilor dedându-se la tot felul de acÈiuni reprobabile care le treceau prin minte: uscau fructele, sustrÄgeau substanÈele nutritive din grâu Åi din lapte, viciau apele fântânilor. Deveneau invizibili, aÅa dintr-o datÄ, neobservaÈi de nimeni, strigau oamenii pe nume, îi speriau, îi mutilau pe trecÄtori Åi rÄsturnau obiectele din curÈile Åi casele în care intrau. TotuÅi, la al treilea cântat al cocoÅului, spiritul Strigoiului trebuia sÄ se întoarcÄ Ã®n corpul sÄu. Se spune cÄ dormea atât de adânc încât, atunci când se trezea, nu-Åi mai aducea aminte de nimic din ce fÄcuse în timpul nopÈii. Doar cei curajoÅi care reuÅeau sÄ le facÄ un semn distinctiv pe faÈÄ puteau sÄ le recunoascÄ adevÄrata identiate. Astfel de legende iau naÅtere din temeri foarte vechi care zac în oameni, de exemplu frica de fiinÈele care bântuiau încÄ de la cÄderea serii. Ceea ce li se pare oamenilor mai de nepÄtruns Åi mai puternic, nu e starea de fricÄ Ã®n sine, ci acestÄ nebulozitate fÄrÄ o formÄ definitÄ; vrÄjitoarele sunt, din acest punct de vedere, fie personificarea acestor anxietÄÈi fie, prin intermediul unei forme fizice, încercarea de a diminua terifianta încÄrcÄturÄ emoÈionalÄ. De fapt, vrÄjitoarele, îmbrÄcate în negru, sau transformate în pisici negre, se pierd în negura nopÈii Åi, astfel camuflate, pot sÄvârÅi acte malefice. DacÄ Ã®ntr-un sat nu existau dovezi concrete pentru a identifica vreun vinovat, ca în cazul descoperirii vrÄjitoarelor, se punea totul pe seama oamenilor care prezentau unele deficienÈe care, transformate în animale negre sau invizibile, erau declarate vinovate de toate relele. Ãn România se credea deasemenea cÄ atunci când bÄrbaÈii Strigoi