Chirița în Iași. Vasile Alecsandri
e>
Vasile Alecsandri
Chirița în Iași
Personajele
Cucoana Chirița
Grigori Bârzoi, soțul ei
Aristița, Calipsița, fetele lor
Pungescu, coțcar bucureștean
Bondici, coțcar ieșean
Guliță, copilul Chiriței
Văduva Afin
Luluța, copila ei
Sărdarul Cuculeț, director de agie
Un fecior boieresc
Ioana țiganca
Un slujitor de Barieră
Un surugiu
Un neamț cu Orgă
Poftiți la bal, slugi,
Surugii, cai de poștă
Reprezentată la Teatrul Național din Iași, în beneficiul artiștilor români, la 1850.
Actul I
Teatrul reprezintă ulița Păcurarii plină de omăt; în stânga, în fund, se vede bariera închisă. La ridicarea cortinei se aud chiote și pocnete surugiești. Bariera se ridică și încep a trece în fund vro 16 cai de poștă, care trag o trăsură veche pusă pe tălpi de sanie. Caii intră în culisele din dreapta, dar trăsura rămâne troienită în mijlocul scenei. În coada trăsurii sunt aninate o mulțime de sipete și de cutii, iar pe deasupra lor șade o țigancă învelită într-o cergă strențeroasă; ea ține în mână o cutie cu bonete. Pe capră stă un fecior boieresc, ținând altă cutie. Înăuntru se află cucoana Chirița, Aristița, Calipsița și Guliță Bârzoi. Începe a însera și a ninge.
Scena I
Chirița, Aristița, Calipsița, Guguliță, Țiganca, Feciorul, Slujitorul de Barieră, Un surugiu
Slujitorul (alergând după trăsură, zice țigancei din coadă): Cine zici că-i în trăsură?…
Țiganca: Cucoana Chirița.
Slujitorul: Cum?… Crița?
Țiganca: Chirița… surdule.
Slujitorul: Chirița Surdulea?… Da cască-ți pliscul mai tare… cioară, și cârâie mai dezghețat… Ce cucoană-i în trăsură?
Țiganca: Du-te pârlii! că doar n-am să-ți toc la ureche până mâine.
Slujitorul: De!… Baragladină, te-ai pichirisit?
Țiganca: Baragladină ești tu, guleratule!
Slujitorul: Ian vezi moachia, că s-o fudulit… (Azvârle în țigancă cu omăt.) Hâși, cârâitoare!
Țiganca: Șezi binișor, blestematule, că te ia dracu.
Slujitorul: Hâși, ciocănitoare!…
Țiganca: Bată-te pârdalnicu să te bată!… șezi binișor.
Slujitorul: Hâși, duh de baltă…
Chirița (scoțând capul și primind omătul în obraz): Ce este? ce-ați pățit… carnacsî! că era să mă chiorască!… Cine-azvârle cu bulgări?… (Către țigancă:) Ce te-o apucat, mă rog, coțofano, de cârâi ca cioara-n par?… Ie sama la lucruri bine, și taci din plisc. (Întorcându-se către fecior.) Și tu, mojicule, ce stai în capră ca un degerat și nu zici surugiilor să meargă?… Vai, bată-vă crucea, mangosiților, c-o să-mi faceți zile fripte!…
Slujitorul (la oblon). Cucoană…
Chirița: Ce-i?
Slujitorul: Cum îi numele d-tale?
Chirița: Cum mi l-o dat nânașu… Lipsești de-acole.
Slujitorul: Așa știu și eu… d-apoi vezi, cucoană, că trebuie să te trecem la catastiful barierei.
Chirița: Să mă treci la catastif pe mine?… da ce sunt eu, să mă treci la izvod?… Auzi vorbă!… Măi! că obraznici mai sunt gulerații iști cu săbiuțe…
Lipsești, mojice!
Lipsești de-aice,
Că-ți sar în păr
Și te bat măr.
Auzi dârzie! blăstămăție!
Obrăznicie
Și mojicie!
În catastifuri el să mă scrie;
Să-mi facă mie
Catagrafie,
Parcă aș fi marfă de băcălie,
Brașovenie
Sau lipscănie!
Toți
Lipsești, mojice!
Lipsești de-aice,
Că-ți sar în păr
Și te bat măr.
Slujitorul (astupându-și urechile): Ho, țară!… că doar n-am urechi de săftian… Cucoană, avem poruncă să nu lăsăm pe nime-n târg, pân-a nu-l întreba de nume.
Chirița: Ei! c-or să-mi scoată sufletu!… Du-te de scrie c-o venit în Iași: cucoana Chirița a banului Grigori Bârzoi, de la Bârzoieni, cu Aristița, Calipsița și Guliță, copiii lor.
Slujitorul (în parte): Mă!… ce pomelnic (Tare.) Cum ziseși, cucoană?
Chirița: Iaca surdu!… (Repede.) Chirița, Aristița, Calipsița și Guliță Bârzoi ot Bârzoieni. (La surugiu.) Mânați, măi, și luați seama la covățele. (În parte.) Aice-n capitală ești tot cu zilele-n mână.
Slujitorul (în parte): Crița, Răstița, Lăpșița și Gurluiță Brânzoi!… da… a dracului nume!… parcă se bat babele-n gură… Mă duc să-i torn în catastif. (Merge spre barieră.) Gurluiță, Lăpșița… Crița… (Iese.)
Chirița (la surugii): Pornit-ați, jărpanilor?
Surugiul (îndemnând caii): Hi, hi, hi, hi, copii… nu mă lăsați… Hi, hi, tătucă… Hi, hi, mânca-v-ar lupii. (Pocnește.) Hi, Iudă… Hi, jupitule. Iaca, mă! c-or să mă lase-n troian… Hi, hi, da hi… lua-v-ar dalacu… prohodi-v-ar cioarele!…
Chirița (scoțând capul repede): Tacă-vă gura, bețivilor, că vă aud copilele.
Surugiul: Ian lasă-ne, cucoană hăi… nu ne mai necăji, că destul necaz avem noi cu rădvanul ista, ardă-l focu!…
Chirița: Ba să te ardă pe tine focul… auzi?… rădvan!… trăsura mea de nuntă, nouă-noușoară!… de abia din vremea bejăniei!… Hai, mânați și nu mai faceți vorbă.
Surugiul: Hi, hi… odată, copii, cu toții… Hi! lăsa-v-ați oasele cioarelor și pelea vameșului… Ha, ho, ha, ho, tbrr… degeaba!… de-acum ne-am troienit…
Chirița: Ne-am troienit?… Iaca! na, și alta acum… chiar colac peste pupăză! (Feciorului.) Ce stai ca un butuc în capră, mangositule… coboară de-agiută la trăsură… Ian vezi-l, mă rog, parcă-i un boieri!… nu-i bun nici de-o treabă…
Feciorul (leneș): Dacă-i chiar în zadar… nu ne scoate de-aici nici dracu…
Chirița: Sărmane,