Chirița în Iași. Vasile Alecsandri
(în parte): Un spătar ș-un agă! (Încet și repede, fetelor.) Țineți-vă mai drept și zâmbiți nurliu.
Bondici: Dar, mă rog, cucoană, să ne norocim și noi…
Chirița: Eu sunt cucoana Chirița a banului Grigori…
Bondici: Și duducile?…
Chirița: Bârzoi…
Bondici: A! Bârzoi?… și duducile?…
Chirița: Ot Bârzoieni… (Se închină.)
Bondici: Am înțeles… dar duducile?
Chirița: Copilele mele… Aristița și Calipsița. (Încet, fetelor.) Faceți tali frumos. (Tare.) Le-am adus la Iași, drăguțile, ca să pitreacă câșlegile; și puneți-vă în gând, boierilor, că după ce ne-am necăjit pe drum două zile și două nopți, când s-agiungem la gazdă… ne fug surugiii tocmai la capătul târgului.
Bondici: Cum se poate?
Chirița: Așa, zău… am pățit-o chiar ca cela care s-a înecat la mal.
Bondici: Ei!… las’ că-oi spune eu asta vărului meu…
Chirița: D-lui ține poștile?
Bondici: Dar.
Pungescu (încet, lui Bondici): O tăiași groasă, nene…
Bondici: Taci, nerodule…
Chirița: Să-ți spun drept… dar să nu-ți fie cu supărare… vărul d-tale n-are nici un haz cu poștile d-sale… Lehamete și de parale.
Bondici: Da de câte ori i-am spus-o eu însumi, cucoană dragă… Ce folos însă!… nu înțelege de cuvânt… (Încet, lui Pungescu.) Ce zici de fete, măi?
Pungescu: Au zestre oare?
Bondici: Așa-mi miroase… (Cucoanei Chirița.) Cucoană Chiriță, noi amândoi suntem gata la poruncile d-tale și preafericiți de a te putea înlesni la orice-i dori în târgul nostru…
Chirița: Bunătatea d-voastră…
Bondici: Ce se potrivește!… Primiți deocamdată brațele noastre, ca să vă ducem la gazdă, și cât pentru trăsură, n-ai nici o grijă… om trimite boii noștri ca s-o aducă.
Chirița: Bucuros!… (În parte.) Ce cuconași de treabă!… când ar fi și holtei! (Încet, fetelor.) Dați brațul și mergeți pupuică… tot pe vârful scarpilor…
Toți
Haideți împreună
Vesel să pornim,
Și-ntr-o casă bună
Să ne găzduim.
Bondici (Aristiței, dându-i brațul)
Demuazelă dragă, sunt prea fericit,
Că să-ți dau eu brațul m-am învrednicit!
Pungescu (Calipsiței, asemene)
Demuazelă scumpă, în veci n-oi uita
C-astăzi, la brațetă, merg cu dumneata!
Chirița (în parte)
Unul zice-i agă, celalalt spătar;
De i-aș prinde gineri, i-aș lua în dar.
Unul zice-i agă, celalalt spătar;
De i-aș prinde gineri, aș dă sărindar!
Toți
Haideți împreună
Etc. etc. etc.
(Bondici, Pungescu, Aristița și Calipsița ies la brațetă prin dreapta. Chirița-i urmează puțin și se oprește. Neamțul, care a stat tot în fund, începe a cânta din orgă.)
Scena IV
Chirița, Guguliță și ceilalți
Chirița (oprindu-se): Da… Guliță? Kirie eleison!… că era să-mi uit odoru-n trăsură… (Se întoarce și găsește pe Guliță lângă neamț.)
Guguliță: Nu pe aista, monsiu neamțule… cântă pe cellalt… (Bate din picioare cu mânie.) Nu pe aista, e cellalt.
Neamțul: No! lasenzi șon geen.
Chirița: Ce-mi văzură ochii!… O ieșit dimonu din trăsură!… și făr’ de blană!… săracan de mine c-o fi înghețat!… (Aleargă la Guliță.) Ce faci aici, diavoli?… Nu ți-am spus să nu ieși din contășul băbacăi?…
Guguliță: Ei, m-am săturat de contăș ca de mere acre.
Chirița: Auzi!… Ian privește cum i s-o roșit nasu!… parcă-i o sfeclă digerată! (Îi șterge nasul cu batista.) Doamne! Doamne! ce păcat cu niște plozi! Măi Ioane, adă blana din trăsură… l-o lovi un giunghi și mi-o fi mai mare beleua. (Feciorul aduce o blană din trăsură.)
Feciorul: Iaca șuba cuconașului…
Chirița: Și voi… chiori ați fost de l-ați lăsat să iasă dizvălit?… vină să te-mbrac, păcatule… Ei, vină azi și nu mă supăra.
Guguliță: Nu mă supăra nici mata.
Chirița: Auzi plodu?… las’ că ți-oi arăta eu… (Îl îmbracă cu de-a sila.) Șezi binișor… nu crâcni… țâst… să nu-ți aud gura…
Guguliță (zbătându-se): Nu vreau, nu vreau. (Plânge.) Las’ că te-oi spune eu băbacăi…
Chirița (trăgându-l târâit): Ce face?… Of! c-o să mă nebunească dimonu… parcă văd că iar are să m-apuce rastu… Ascultă, Gulița nineacăi: hai că ne-așteaptă țâțacele.
Guguliță (trântindu-se la pământ): Nu-mi pasă mie de țâțace… nu merg.
Chirița: Ei, vină că-ți cumpăr minavetu cela… știi mata…
Guguliță: Cumperi?… dacă-i așa… ia-mi-l pe-aista, a lui monsiu neamțu. Vină cu noi, monsiu neamțule…
Neamțul: Gut… gut… ser bevol.
Chirița (în parte): Las’ să te văd eu acasă, păcatule, c-apoi ți-oi da un minavet de nu l-îi putea duce… Măi Ioane, rămâi aici cu țiganca ca să păziți lucrurile, păn’ ce-or veni boii să râdice trăsura… da doar îți pierde vro cutie… c-apoi sfântu Neculai îi gata. (Pleacă cu Guliță spre dreapta.)
Scena V
Cei dinainte, văduva Afin, sărdarul Cuculeț
Afin: Ce minune!… Cucoana Chirița?
Chirița: Cucoana Nastasiica!
Afin: Bine-ai venit.
Chirița: Bine-am găsit. (Se sărută.)
Afin: Da ce vânt te-a adus pe la noi, soro dragă?
Chirița: