Vânătoarea De Comori. Stephen Goldin

Vânătoarea De Comori - Stephen  Goldin


Скачать книгу

      Ușa mare, care nu mai este așa de mare acum, se deschide. Doica stă acolo, plângând. Arată puțin mai în vârstă, acum, dar la fel și gemenii. Au treisprezece ani - aproape adulți.

      − Părinții voștri sunt morți, spuse Doica. − Tocmai am primit mesajul. Au fost uciși în timpul Vânătorii de Comori. Nu știu cum.

      A fost nevoie de un moment de înțelegere a sensului cuvintelor. Fără Orren deVrie. Fără Naija deVrie. Fără Mami sau Tati. Niciodata. Un moment închis, suspendat în curgerea timpului. Tulburare, confuzie, refuz.

      − Nu! strigă Tyla. Aleargă pe hol și intră în dormitorul ei, trântind ușa în urma ei. Bred acolo în picioare, dorind să plângă, știind că nu ar trebui, ne fiind sigur ce se așteaptă de la el. Doar în picioare.

      ***

      − Mulți ani trăiascăă, cântară oaspeții strânși, − Laa muulți aani! Cine să trăiască? − Laa muulți aani! Bred și Tyla să trăiascăă! − Laa muulți aani! Au trebuit să grăbească puțin penultimul vers pentru ca "Bred și Tyla" să se încadreze în măsură, dar conta mai degrabă gestul.

      Pe fiecare dintre cele două torturi erau cincisprezece lumânări. Mătușa Nillia - care, desigur, nu era mătușa lor, dar ea a insistat să-i spună așa - ceruse două, astfel încât să nu existe nicio ceartă între gemeni cu privire la care era cu adevărat tortul lui. Ei s-au bătut foarte mult în cei doi ani de când părinții lor au murit - deficiența de dezvoltare și lipsa figurii autoritare după cum au spus analiștii - iar mătușa Nillia a dorit ca nimic să nu știrbească această ocazie.

      Fusese planificat un picnic pentru petrecerea de aniversare din acest an din cauza necesităților mari a petrecerii. Fiind singurii moștenitori direcți ai familiei deVrie, ziua de naștere a lui Bred și a Tylei era un mare eveniment social, iar experiența de anul trecut cu sala a convins-o pe Nillia că doar o locație în aer liber ar putea fi corespunzătoare. Închiriase întregul parc Bermuda pentru această ocazie. Vremea pe care o comandase era perfectă; banii, în special banii deVrie, făceau minuni.

      În opinia lui Nillia, Tyla încearca din răsputeri să devină o domnișoară perfectă; acest șiret și incontrolabil Bred aducea necazurile dintre ei. Dar Bred era mai în vârstă, chiar și doar cu câteva minute, și astfel merita respect potrivit regulilor elaborate ale Societății. Tyla era îmbrăcată la modă și elegantă, mergea dreaptă și făcea conversații politicoase. Bred se abținuse pentru cea mai mare parte a petrecerii și reușise doar să-și murdărească hainele.

      Rudele, prietenii și cei complet străini s-au adunat după tăierea torturilor, să le ofere cadourile inutile gemenilor - inutile, pentru că copiii deVrie aveau deja orice și-ar fi putut dori. Dar darurile erau parte din tradiție și trebuiau să fie date. Tyla a trecut deja prin ritualul de a-și deschide toate cadourile ei și de a mulțumi donatorilor; Bred doar le-a lăsat într-o grămadă și le-a ignorat.

      Apoi toată lumea a luat o bucată dintr-unul sau din celălalt tort și s-au așternut la conversații de oameni mari. Bred și Tyla erau singurii copii de la petrecere - copiii nu erau încurajați să participe la evenimente sociale, dar gemenii noștri cu greu ar fi putut fi excluși de la acesta.

      − La naiba, Bred, dă-mi-o înapoi! Strigătul ascuțit al Tylei străpunse bâzâiala liniară a conversației. Capetele se răsuciră în jur pentru a vedea ce s-a întâmplat.

      Bred dansa provocator doar la o mică distanță de sora sa, ținând o tavă cu o bucată de tort pe ea. Tyla, cu fața roșie ca cireașa, se întindea în zadar spre farfurie. Bratele ei se balansau sălbatic, iar ochii erau scăldați în ceața lacrimilor incipiente, iar Bred n-avea probleme să se țină în afara razei ei de acțiune.

      − Ce s-a întâmplat, Tyla? întrebă mătușa Nillia.

      − Bred mi-a furat o bucată de tort, strigă Tyla. − Să-l faceți să mi-o dea înapoi.

      − Mătușa Nillia mi-a spus că ambele torturi ne aparțin amândurora, a spus Bred în apărarea lui. Încă zâmbea și se eschiva de fandările surorii lui.

      Unele dintre femei au clătinat din cap. − dacă judeci după comportamentul lor, nu ai crede că au împlinit cincisprezece ani astăzi, a spus o doamnă neidentificabilă. − Se comportă ca niște copii răsfățați de cinci ani.

      − Doar se joacă, Zise mătușa Nillia pe un ton care sugera că știa în profunzime despre ce vorbește. − Se simt excluși din cercurile noastre și nu e nimeni de vârsta lor cu care să se poată juca. Lăsați-i în pace. Nu se vor răni. Niciodată nu o fac.

      Tyla o luase în serios spre Bred și băiatul trebui să fugă ca să se ferească. A alergat printre și dintre adulți, încă râzând, iar ea l-a urmat îndeaproape, fără să poată să-l prindă cu adevărat. Lacrimile ei se transformaseră într-o hotărâre încăpățânată de a prinde hoțul de tort și de a răzbuna infracțiunea odioasă. Bred o lua peste picior cu strigăte: − Tillie nu mă poate prinde. Ferindu-se se tupilă în spatele unor copaci, în afara zonei de picnic și peste deal - și, curând, ambii copii s-au pierdut din vedere.

      − Nu vă este teamă că se vor pierde? a întrebat-o cineva pe mătușa Nillia.

      Ea și-a clătinat capul cu un gest atoateștiutor. − Nu, ăsta este un parc planificat. Nimeni nu poate să se piardă într-un parc planificat.

      Între timp, Bred și Tyla erau încă adânciți în urmărirea lor. Aceasta s-a încheiat brusc când piciorul lui Bred s-a agățat prins într-un mușuroi de pământ și el a zburat înainte. Tyla, neputând să se oprească la timp, se împiedică de fratele ei, iar cei doi s-au rostogolit pe iarba dealului într-o încurcătură de membre. Un mic tufiș din vale le-a oprit deplasarea în afara orizontului vizual al restului lumii. Bred a aterizat peste sora sa.

      − Vrei să-mi dai tortul acum? întrebă ea.

      Bred a arătat spre locul în care bucata a căzut în iarbă. − Dacă vrei să mănânci o bucată de tort murdar, n-ai decât.

      Furia Tylei luă o intensitate incontrolabilă. Ea își încleștă pumnii și începu să-i lovească de umerii fratelui ei. El se sprijini pe coate și îi prinse mâinile, ținându-le astfel încât să nu-l poată lovi. Ea se luptă fără rost împotriva puterii lui mai mari. Apoi, dintr-o dată, s-a oprit din zvârcoleală. Se uitau unul în ochii celuilalt.

      Orren-Naija cuplați în mijlocul tufișurilor

      În câteva minute, azi a totul devenit mai mult decât o petrecere de aniversare.

      ***

      Tyla-Bred?

      Bred-Tyla?

      Ușor, împinge-trage, cald, fierbinte, mișcare, mormăit, aruncare, MIȘCARE, în sus, jos, lovitură, Orren-Naija, da, da, da.

      ***

      El se rostogoli pe spate, cu ochii aproape lipiți în timp ce priveau norii cenușii care se adunau peste tot deasupra capetelor lor. Își împinse sora în coaste cu cotul. − Haide, trezește-te.

      − Mmmm?

      − Mai bine ne întoarcem. Vor începe să se îngrijoreze în curând.

      − Mmmm!

      − Știi cum face mătușa Nillia când se enervează. S-a ridicat și a apucat-o de un braț ca să o ridice în picioare. În schimb, ea trase cu putere l-a răsturnat înapoi, chicotind fericită.

      − Nu-mi spune că mai vrei? a spus el cu neîncredere.

      − Aha!

      − Masochisto.

      Un fulger pe cer, urmat câteva secunde mai târziu de un geamăt de tunet ca o mânie


Скачать книгу