Comorile Dharmei. Gheșe Rabten
patru degete sub ombilic, canalele laterale se curbează şi pătrund în canalul central. Acum, la nivelul ombilicului, chiar în punctul unde se unesc cele trei canale, în interiorul canalului central albastru, la limita extremităţii sale inferioare, veţi vizualiza un punct mic, roşu, de mărimea unui bob de mazăre, luminos şi extrem de fierbinte. Imaginaţi-vă că în interiorul acestui punct se găseşte conştiinţa voastră şi că trebuie să rămâneţi concentraţi, cu mintea fixată total asupra lui. Această practică are numeroase dezvoltări mai profunde. Dar, într-o primă etapă, veţi beneficia din plin de această meditaţie şi, după ce o veţi stăpâni bine, veţi putea merge mai departe.
Înainte de abordarea acestui exerciţiu, trebuie, bineînţeles, vizualizate clar cele trei canale şi punctul unde se unesc. Trebuie să vă proiectaţi complet în interiorul punctului, iar nu să vă vedeţi în exterior, observându-l de deasupra. La început e destul de greu, dar practicând, cu timpul veţi ajunge la aceasta fără probleme, asemenea sportivului care, antrenându-se, nu mai are nicio dificultate în executarea anumitor exerciţii care la început i se păreau irealizabile. Veţi ajunge să vă vedeţi în acel punct aşa cum vă puteţi vedea acum în altă parte decât în locul unde vă aflaţi, de exemplu în casa voastră cu uşi şi ferestre. Veţi vedea deasupra voastră deschiderea canalului central, în faţă ombilicul, iar sub el deschiderea celor două canale laterale. Concentraţi-vă rămânând fixaţi cât mai mult posibil asupra punctului roşu. La început nu veţi reuşi mai mult de câteva clipe. Imediat ce simţiţi oboseală, destindeţi-vă puţin, apoi reîncepeţi exerciţiul. În acest fel vă veţi întări şi prelungi treptat aderenţa minţii pe obiect.
În ce priveşte antrenamentul meditaţiei, metoda cere ca un maestru să dea câteva indicaţii discipolului, pe care acesta să le pună în practică şi, pe măsură ce progresează, să primească de fiecare dată indicaţiile adecvate etapei următoare. Dar acest lucru nu este posibil aici din lipsă de timp. Treptat, însă, veţi putea profita de aceste explicaţii.
Acest exerciţiu prezintă cu siguranţă câteva dificultăţi, dar, dacă veţi persevera, vă va fi de mare ajutor. Puteţi, de asemenea, dacă vi se pare mai uşor, să vă concentraţi asupra altui punct, situat în creştetul capului, la o distanţă de opt degete în spatele sprâncenelor, exact în vârful curbei descrise de canalul central când coboară spre frunte. Imaginaţi-vă acest punct din interiorul canalului, între craniu şi creier, de mărimea unui bob de mazăre, alb şi luminos ca o mică lampă aprinsă; gândiţi-vă că natura lui este cea a unei fericiri imense. Pentru această meditaţie, ca şi pentru precedenta, este foarte importantă identificarea corectă a locului în care trebuie să ne concentrăm. Şi de data aceasta vă veţi fixa mintea doar asupra acestui punct, imaginându-vă complet în interiorul lui, ca şi când v-aţi contopi cu el, fără a analiza nimic, ca atunci când, închizând ochii, vă puteţi imagina pe un vapor ce navighează pe un lac, cu tot peisajul înconjurător, deşi fizic nu v-aţi mişcat de aici.
Meditând asupra punctului alb din creştetul capului, sau a celui roşu de la nivelul ombilicului, anumite senzaţii ce vor apărea la un moment dat în locurile respective şi care apoi se vor dispersa în corp şi în minte, vă vor avertiza asupra progreselor concentrării. Pentru a vă duce la bun sfârşit practica meditativă, vor trebui îndeplinite anumite preliminarii asupra cărora voi reveni mai târziu. Fără aceste faze de pregătire, realizarea este imposibilă.
Când veţi aborda această practică, nu le abandonaţi pe cele precedente (exerciţii asupra canalelor şi numărarea respiraţiilor), ci doar consacraţi-le ceva mai puţin timp. Dacă unii dintre voi se exersează de mai mulţi ani la numărarea respiraţiilor şi au obţinut rezultate bune, ei pot să reducă aceste practici de început şi să consacre mai mult timp meditaţiei de concentrare pe unul din cele două puncte. În caz contrar, e preferabil să se insiste mai întâi pe numărarea respiraţiilor şi pe exerciţiile privind canalele şi să se rezerve mai puţin timp concentrării asupra unui punct.
Voi face acum câteva precizări asupra celor ce s-au spus referitor la karmă, cu scopul de a-i clarifica semnificaţia.
Karma contaminată şi karma necontaminată
Karma înseamnă, aşadar, acţiune. O karmă corporală este o acţiune a corpului, o karmă verbală, o acţiune a vorbirii, iar o karmă mentală este o acţiune a minţii, un gând. Acţiunile sunt considerate aici nu din punctul de vedere al activităţii propriu-zise, ci din perspectiva efectelor lor, care definesc natura lor favorabilă, virtuoasă, sau defavorabilă, nevirtuoasă. Pe de altă parte, există două feluri de karmă: karmă contaminată (samsarică) şi karmă necontaminată (nesamsarică). Prima este cea pe care o creăm şi ale cărei rezultate ies la iveală în interiorul ciclului de existenţe (skt. samsara). În ce priveşte efectele karmei necontaminate, acestea se dezvoltă în afara ciclului de existenţe. Karma necontaminată, nesamsarică, este produsă de Arya (literal: fiinţe superioare), persoane care au ajuns la un stadiu foarte înalt de realizare directă a vacuităţii (skt. șunyata, adevărul ultim). Karma contaminată cuprinde karma virtuoasă, favorabilă, şi karma nevirtuoasă, defavorabilă. Orice karmă realizată în interiorul sferei existenţei care este samsara, este contaminată prin faptul că îi lipseşte realizarea naturii ultime, profunde, a fenomenelor. Karma contaminată virtuoasă dă naştere fericirii în interiorul ciclului de existenţe, iar karma contaminată nevirtuoasă este cauza suferinţelor din interiorul aceluiaşi ciclu.
Ce trebuie să eliminăm acum, este karma contaminată nevirtuoasă, întrucât ea este cauza suferinţei pe care dorim s-o evităm; iar ca să ne opunem acesteia, avem nevoie de karma contaminată virtuoasă. Nu avem, în prezent, capacitatea de a produce karme necontaminate. Doar acumulând, treptat, karme contaminate virtuoase, cu trupul, cu cuvântul şi cu mintea, prin generozitate, compasiune, etc., vom ajunge ca într-o zi să realizăm în mod direct natura fenomenelor, adevărul lor profund. Atunci vom atinge nivelul Aryaşilor şi, producând exclusiv karme necontaminate, vom putea elimina complet factorii perturbatori ai minţii, cauzele suferinţei.
Prin urmare, este fals să se spună că toate karmele ne menţin în samsara, fiind convenabil să distingem karmele necontaminate de cele contaminate. Deşi este adevărat că o karmă contaminată ne face să renaştem în ciclul de existenţe, pentru a progresa avem nevoie, deocamdată, să producem karme contaminate virtuoase, până în momentul în care un nivel de realizare superior ne va permite să depăşim karmele contaminate şi să creăm doar karme necontaminate. De exemplu, când vrem să luăm avionul, pentru a ne urca în el avem nevoie de o pasarelă. Dar din momentul în care suntem în avion şi acesta decolează, pasarela nu ne mai serveşte la nimic. Avionul este asemănător karmei necontaminate, karma Aryaşilor, iar pasarela poate fi comparată cu karma contaminată virtuoasă şi ar fi greşit să pretindem că ea este inutilă, sub pretextul că ne face să renaştem în ciclul de existenţe, deoarece avem nevoie de ea pentru a ajunge la karma necontaminată.
Karma nu este o forţă exterioară nouă. Ea este constituită din acţiunile noastre. Dacă ucidem, dacă furăm, dacă minţim… vom avea de suferit, în viaţa aceasta sau în cele următoare. Dimpotrivă, dacă suntem cinstiţi, binevoitori, generoşi, răbdători, începând deja în această viaţă, dar mai ales în vieţile viitoare, vom recolta rezultatele pozitive ale acestor atitudini nobile. Vom încheia aici explicaţiile privind karma. Am menţionat deja că, dintre toate karmele, cele mai rapid şi mai uşor acumulate, deci şi cele mai numeroase, sunt karmele mentale. Întrucât ele sunt produse nemijlocit de felul cum gândim, vom studia acum modul de funcţionare al minţii.
Конец ознакомительного фрагмента.
Текст предоставлен ООО «ЛитРес».
Прочитайте эту книгу целиком, купив