Comorile Dharmei. Gheșe Rabten
şi necesită explicaţii prea complexe pentru a fi prezentate acum. După ce meditatorul va fi dezvoltat la perfecţie acest al patrulea stadiu, poate să treacă la al cincilea.
Schimbarea
Acest stadiu se adresează persoanelor care posedă o mare experienţă în domeniul meditaţiei şi la care practica a dat naştere unor importante realizări spirituale. Pentru cei deja familiarizaţi cu învăţăturile Dharmei, este poate util de precizat că acest al cincilea nivel, numit schimbarea, poate fi atins numai de cei aflaţi pe calea Dharmei şi că el cuprinde practicile căilor Acumulării şi Preparării. După ce au fost duse la bun sfârşit meditaţiile celui de al cincilea stadiu, se poate trece la a şasea şi ultima fază a acestei practici.
Puritatea perfectă
Acest nivel este compus din practicile numite ale Căii Nobile (skt. arya marga), calea Aryaşilor. Componentele sale sunt:
– calea viziunii,
– calea meditaţiei,
– calea perfecţiunii.
Pentru început ne vom mulţumi cu aceste prime trei căi. Celelalte au fost menţionate doar cu titlu informativ. Nu uitaţi, însă, că experimentarea acestor prime niveluri conduce, treptat, la următoarele. Constatăm astfel că practica anapanassati merge mult mai departe decât simpla atenţie asupra respiraţiei.
Prin astfel de metode vom dobândi o perfectă stăpânire a minţii. Indiferent de vârstă, este esenţial să începem practica imediat. Tinerii vor putea consacra mult mai multă energie şi vor obţine rezultate mai bune, căci vigoarea fizică a tinereţii se asociază unui mental mai robust.
Dacă astăzi suferim, dacă suntem confruntaţi cu tot felul de experienţe şi situaţii penibile, aceasta se datorează lipsei controlului mental. Până acum i-am acordat minţii întreaga libertate, am lăsat-o să vagabondeze încotro a vrut, şi ea s-a risipit în multe direcţii. Acum trebuie să punem stăpânire pe ea. Pe pământul acesta sunt mulţi oameni care gândesc. Dar marea majoritate sunt preocupaţi de ce se întâmplă în exterior. Rari sunt cei care se interesează de lumea lor interioară, cei care-şi observă mintea şi îi analizează modul de funcţionare. În timpul acestor cursuri ne vom întoarce către interior, căci mintea va fi obiectul reflecţiilor noastre şi despre ea vom vorbi în numeroase rânduri.
Nu întâmplător am învăţat să medităm asupra respiraţiei şi nu asupra arborilor, a florilor, sau a altor obiecte exterioare. Într-adevăr, când privim în jur, diferite obiecte se înfăţişează minţii noastre şi ne provoacă gânduri amestecate, incoerente, dată fiind diversitatea mediului înconjurător. Dacă însă ne concentrăm asupra respiraţiei, mintea se fixează pe acelaşi obiect şi astfel gândirea devine stabilă. Pentru ca mintea să se poată fixa, trebuie să-i punem la dispoziţie un obiect bine definit.
Mai întâi am văzut cum trebuie procedat în timpul meditaţiei prin alternanţă, asociind suflul şi canalele. Este indicat să începem de aici şedinţa de meditaţie. Într-adevăr, canalele acestea intervin în numeroase alte meditaţii mai avansate şi antrenamentul obţinut în timpul practicii iniţiale va constitui un fel de pregătire pentru etapele viitoare. Dacă însă unor persoane le este greu să mediteze asupra canalelor, sau nu vor să o facă, pot începe direct cu număratul respiraţiilor. Este bine ca fiecare să ţină cont de predispoziţiile proprii. Unii vor obţine rezultate concentrându-se pe număratul respiraţiilor, pentru alţii, dimpotrivă, meditaţia asupra canalelor e mai folositoare. Nu trebuie să ne impunem ceea ce nu ne convine, ci să adoptăm metoda care ne reuşeşte mai bine. Când suntem bolnavi, luăm medicamentul adecvat bolii noastre, oricare ar fi acesta, căci scopul unui remediu este să vindece.
Când începem exerciţiile asupra canalelor sau număratul respiraţiilor, începem să medităm. Este vorba atunci de meditaţie analitică. De fapt, există două feluri de meditaţie: meditaţia analitică şi meditaţia de fixare.
Pe parcursul sesiunilor de meditaţie care vor urma, puteţi alterna concentrarea asupra numărării respiraţiilor cu meditaţia analitică asupra subiectelor filosofice expuse în cursul predării. Veţi reflecta mai ales asupra naturii suferinţei şi a fericirii, a celor trei feluri de suferinţă şi vă veţi întreba dacă observaţiile voastre personale sunt în acord cu conţinutul învăţăturilor. Dacă vi se pare că astfel stau lucrurile, chestionaţi-vă asupra motivelor existenţei tuturor acestor experienţe şi situaţii. În tot cazul, rămâneţi în postura de meditaţie şi păstraţi mintea cât mai concentrată cu putinţă.
Când suntem grav bolnavi, consultăm un medic sau mergem la spital pentru a urma un tratament. Acceptăm tratamentul fiindcă suferim şi fiindcă suntem conştienţi de durere şi vrem să scăpăm de ea. Reflectând asupra învăţăturilor primite, va trebui să ajungeţi la o stare a minţii asemănătoare: să înţelegeţi care este natura suferinţei voastre, ceea ce va da naştere în voi în mod natural aspiraţiei de a practica Dharma. Suferinţa este în noi, iar remediul de asemenea. Antidoturile suferinţei, agenţii eliberării noastre, se găsesc înlăuntrul nostru. Or, îi vom face operanţi dacă vom consacra cât mai mult timp şi energie practicii Dharmei. Dharma este la dispoziţia tuturor: călugări sau laici, tineri sau bătrâni… Dacă suntem bolnavi şi ţinem în mână medicamentul pentru boala noastră, cel mai bun lucru este să-l ingerăm. Dacă ne plângem că suntem bolnavi, dar numai ne uităm la medicamente în loc să le luăm, ele nu ne vor fi de niciun folos şi nu vor putea să înlăture durerea noastră. Dacă avem nevoie de fier pentru fabricarea articolelor de fierărie şi posedăm o mare cantitate din acest mineral, putem, prin tratare, prin purificare şi modelare să obţinem din el ceea ce dorim. Dar dacă aruncăm mineralul şi apoi ne lamentăm că nu avem fier, situaţia va fi cu adevărat disperată. Desigur, acesta este un exemplu banal; ce ne interesează aici este mintea. Ea este asemănătoare unui material de bază din care putem face tot ce dorim. Practicând Dharma, ne putem folosi mintea la eliminarea completă şi definitivă a suferinţei.
Gândiţi-vă adesea la conţinutul acestor învăţături. La sfârşitul zilei revedeţi-vă notiţele, reflectaţi asupra semnificaţiei lor şi întrebaţi-vă dacă aţi înţeles bine totul. Dacă veţi proceda în felul acesta, vă veţi da seama că cele ce vi s-au spus vor avea în voi, în scurt timp, un răsunet profund şi-şi vor căpăta sensul deplin. Reflectând asupra condiţiei noastre, vom vedea că o fericire adevărată nu este posibilă fără controlul minţii. Dacă nu avem nicio putere asupra modului ei de funcţionare, suferinţa va continua să ne zdrobească.
Să fim aşadar conştienţi de suferinţele cărora le suntem supuşi, să observăm reacţiile şi comportamentul pe care acestea le provoacă în noi. În mod evident, nu le dorim şi fugim de ele. Om sau animal, orice fiinţă fuge de suferinţă. Or, nu va fi suficient să repetăm fără încetare că vrem să scăpăm de suferinţă. Trebuie să aplicăm o metodă care să aibă ca efect salvarea noastră. Repetând cu încăpăţânare: „Nu vreau să sufăr… nu vreau să sufăr… ”, fără să folosim mijloacele adecvate, ne vom obosi degeaba.
Explicaţiile acestea privind suferinţa sunt extrem de succinte. Totuşi, reflectând, meditând asupra semnificaţiei lor, le veţi înţelege din ce în ce mai bine.
Originea suferinței
Nu este posibil să elaborăm o metodă de luptă împotriva suferinţei decât dacă i-am identificat în prealabil limpede originea. Nu putem scăpa de suferinţă schimbând ţara, nici chiar planeta. Nefiind o problemă de loc, nu ne putem eschiva mutându-ne dintr-un loc în altul. Pentru a o elimina, trebuie să-i înţelegem cauza adevărată. Când este eliminată cauza, suferinţa dispare de la sine. Dacă apa se prelinge prin acoperiş, nu va fi prea înţelept din partea noastră să mutăm lucrurile dintr-un colţ în altul ca să le ferim de căderea picăturilor de apă. Este de departe preferabil să localizăm infiltraţia