POEZII PENTRU INIMA TA Vol 2. Stefania Rotariu
intr-o stare ce murea,
Intr-o lume, ce nu era ca mine.
Si dimineata era noapte,
Iar noaptea grea, naucitoare,
Rupea din mine cate-o parte,
Si ciopartea in graba-i mare.
Am plans candva in singuratate,
Si plansul, era greu si dureros.
Nu-ntelegeam, traiam in noapte,
Varsand doar lacrimi, fara de folos.
Am plans
Am plans candva zadarnic,
Dupa o dragoste fugara,
Ce palpaia in intuneric,
Ca o lumina ce dadea sa moara.
Si lacrimile dulci-sarate,
De-atatea sarutari si amintiri,
Eu le-am sorbit incet pe toate,
Cu buzele unei iubiri.
Am pus visele
Am pus visele mele,
Intr-un sac undeva,
Si intr-o zi voi da de ele,
Si te voi cauta.
Pan-atunci ma ridic,
Si vreau din viata,
Sa gust, sa gust un pic,
Caci ea imi da si ma rasfata.
Nu vreau intrebari naucitoare,
La ce-am facut cu viata mea.
Eu stiu ca viata-i trecatoare,
Si trebuie sa gusti, sa gusti din ea.
Am luat doar firimituri,
Si tristeti amestecate,
Cu multe, multe ganduri,
Ce-au devenit desarte.
Acum adun doar bucurii,
Si fug daca tristetea vine,
M-amestec intre mii de nebunii,
In care ma petrec si-mi este bine.
Am renuntat la viata
Am renuntat la viata,
La vise-am renuntat.
S-a dus si ultima speranta,
Totul s-a dus, s-a spulberat.
Inchid doar ochii,
Si voi merge inainte.
Ma pun in mana sortii,
Ce ma condamna, ma inghite.
E grea si dura incercarea,
Se stinge inima din mine,
Si lacrimile intrec marea,
Ce vine ca taifunul, aducand ruine.
- O, mare intunecata!
In vise-ai aparut,
Atat de neagra si patata,
M-ai inghitit si-am disparut.
Am vazut timpul
Am vazut timpul trecand,
Scurgandu-se usor pe langa mine,
Si-n inima-a patruns un gand,
Ca timpul, nu tine seama de nimeni.
Era atat de rece si distant,
Nici-o privire nu mi-a daruit,
Doar semnul peste mine si-a lasat,
Ca semn, ca el m-a biruit.
Si-am lasat timpul sa plece,
Si-am coborat privirea-n jos,
Caci viata vine, poate trece,
Nimeni nu este ce-a mai fost.
Am vrut
Am vrut un inger ca sa fiu,
Sa ma transform in noapte,
Sa-ti mangai visele tarziu,
Sa-ti fiu mereu aproape.
Am vrut, cu mana ca sa-ti iau,
A lumii grea povara,
Si liniste mereu sa-ti dau,
S-alung, orice-n tristete te coboara.
Si fata blanda s-o ating,
Cu un sarut al noptii,
In brate cand te tin si te cuprind,
Sa nu te las in mana sortii.
Atat am vrut, atat de mult,
Sa-ti dau o mica stralucire,
Pe fruntea care o sarut,
Cand nu ma vezi, ca sunt cu tine.
Am vrut sa scriu
Am vrut sa-ti scriu,
Dar cuvintele s-au imprastiat,
Si-am incercat pana tarziu,
Sa caut un cuvant ce l-am uitat.
Era cuvantul ce-n mangaiere,
Tu il rosteai cu-atata drag,
Si inima se-nfiora-n placere,
Cand vesel apareai in prag.
Sunt amintiri pastrate,
Si uneori le scot,
Din inima unde stau adunate,
Si ghemuite intr-un loc.
Am vrut sa-ti scriu
Am vrut sa-ti scriu
Cateva cuvinte,
Dar penelul s-a oprit,
Si nu mai stiu,
De ce nu vrea sa scrie ca-nainte.
Am vrut un sarut sa-ti trimit,
Pe-un alb porumbel calator,
Dar sarutul e tare fierbinte,
Si tainic in loc s-a oprit,
Pe buzele peceluite in locul lor.
Am vrut o-mbratisare sa-ti timit,
Dar bratele s-au oprit ridicate,
Asteptand, sperand ca vreodata.
Dar nu, ce cautau n-au mai gasit,
Erau doar umbrele reci si uitate.
Arde flacara dragostei
Arde flacara dragostei,
Si arde fierbinte-n mine.
Ma-ncalzesc la caldura ei,
Ca-mi este cald si bine.
Arde flacara rosie-a dragostei,
Si ochii-mi stau atintiti,
Pe lumina calda-a ei,
Sa nu se miste, stau cuminti.
Ma pierd in lumina dragostei,
Si-n vise care-adanc ma cuprind,
Traiesc si patimesc doar cu-n temei,
Sa nu ma pierd, sa nu ma sting.
Astazi
Astazi sunt