POEZII PENTRU INIMA TA Vol 2. Stefania Rotariu
si-si cere iertare,
Langa voi, sade cuminte.
Daca inima-i de piatra,
Ochii nu-s inlacrimati,
Il vei pierde poate-odata,
Si degeaba-l asteptati.
Daca plange un parinte,
Lacrimile-i adunati,
Caci veti soarbe apa fierbinte,
Urmelor ce le calcati.
Urme udate cu lacrimi,
Ce-ati trecut usor pe ele,
Si-ati amestecat in datini,
Vorbe spuse, vorbe grele.
Dati macar un semn in graba,
Si le spuneti vorbe calde,
De-or pleca fara zabava,
Inima-n ele sa scalde.
Caci atat vor de la voi,
Doar o vorba, o privire,
Ce v-o intoarce inapoi,
Cand in viata greul vine.
Buna dimineata!
Buna dimineata, soare stralucitor,
Te-ai trezit sa-mi mangai fata,
Te lasi pe fruntea mea usor,
Si imi vestesti ca-i dimineata!
Caldura ta patrunde-n mine,
Si-mi limpezeste inima,
Sterge tristetea si ramane,
O liniste ce nu era.
Patrunde-n mintea ce refuza,
Caldura si placerea ta,
Si-o scoate din starea-i ursuza,
Ii daruieste stralucirea.
Si-ntregul corp te-accepta,
In razele tale se dezmiarda.
Cand ai venit, eram infrigurata,
Si-acum, ma incalzesc c-o raza.
Caut, caut iubirea
Am fost, am fost iubita,
Si-am crezut ca-i de-ajuns,
Dar viata mea a fost mintita,
Si dragostea de mine s-a ascuns.
N-am cunoscut fructul iubirii,
Doar am primit, nimic n-am dat,
Si-am crezut ca-i secretul fericirii,
Si-n viata totu-i castigat.
Dar cursul vietii ochii mi-a deschis,
Si-a pus in inima fructul iubirii,
Caldura lui s-a-mprastiat si a cuprins,
Sentimentele simtirii.
Acum stiu bine, trebuie sa dai,
Intr-o masura-n care ai primit.
Iubirea-ntotdeauna-i pentru doi,
Numai atunci traiesti, esti implinit.
Cand dorul
Cand dorul peste mine se aseaza,
Si noaptea trista ma ajunge,
Stau singura mereu si treaza,
Si gandu-mi tot la tine fuge.
Te chem cu lacrimi dureroase,
Si-n inima tristetea-adanc patrunde.
Nu vreau nimic din zilele frumoase,
Trecute care sunt, ca niste umbre.
Vreau viata mea inapoi,
Cu bune si cu rele.
Vreau si mi-e dor de noi,
Nu doar de visele mele.
Cand imi este dor
Cand imi este dor de tine,
Inchid ochii si te chem.
Astept sa vii langa mine,
In brate sa te tin.
Iar iluzia de-ncearca,
Eu sa simt prezenta ta,
Inima mi se-nfierbanta,
Si esti cu mine undeva.
Te tin de mana si ma bucur,
Stiind ca nu ma vei uita,
Iar timpul trece mai usor,
Si te pastrez in mintea mea.
Cand tu apari
Cand tu apari in zori,
Se-aprind razele soarelui,
Si-mprastie mii de culori,
Din stralucirea lui.
Cand apari tu,
Isi pierde splendoarea,
Chiar si rasaritul,
Ce se-ntinde contopit departe cu marea.
Cand umbra ta atinge pamantul,
Florile-si pleaca coroana,
Iti saruta fermecate vesmantul,
Daruindu-ti parfumul pentru totdeauna.
Cand tu apari,
Inima-mi salta intruna,
Ma pierd fericita-ntre nori,
M-amestec cu stelele, cu luna.
Cand ti-am daruit inima
Cand ti-am daruit inima,
Nu ti-am cerut nimic in schimb,
Crezand ca tu vei fi a mea,
A doua inima pe pamant.
Ca soarele se va-ntalni cu luna,
Si impreuna pe pamant,
Se va uni noaptea cu ziua,
Intr-un singur simtamant.
Dar luna s-a ascuns,
Caci soarele-n a lui ardoare,
A pus o vama pe-un suras,
Ce-l trimetea candva alene.
Si inima s-a stins,
In caldura cotropitoare,
Ce-a ars si ultimul ei vis,
De-a fi o inima mai iubitoare.
Cantec de vioara
Un cantec de vioara,
Strabate si rasuna,
Invaluie-o inimioara,
O duce, o indruma.
Si pasii se indreapta,
Spre calea iubirii,
Unde sta si-asteapta,
Izul cald al fericirii.
Ea trece culmi si vai,
Fara s-atinga pamantul,
Totu-i posibil, e-n puterea ei,
Danseaza, si-a gasit sortitul.
Cate drumuri aduna omul
Cate drumuri aduna omul,
In viata lui de pelegrin,