POEZII PENTRU INIMA TA Vol 2. Stefania Rotariu
Si pan'la urma culege doar unul,
Ce-i lung si greu si dificil.
Cate daruri imparte omul,
Si pana la urma ramane sarac si umil,
Caci n-are nevoie decat de unul,
O dragoste, o dragoste-a unui copil.
Cate priviri arunca omul,
Peste poarta larg deschisa,
Unde nu intra piciorul,
Sa vada daca exista.
Ce-ar fi viata
Ce-ar fi viata fara existenta ta?
Cum as imparti zilele, cum as putea,
Sa petrec timpu-n aceasta lume?
Oare cum as putea trai fara tine?
Ce culoare-ar mai fi-n obrajii care,
Rosesc si-si pierd a lor paloare,
Atunci cand le da tarcoale privirea,
Ascunsa si-ntinsa ca nemarginirea?
Ce-ar mai fi un rasarit de soare,
Sau stelele si luna de pe cerul mare?
Cum as putea sa exist, sa visez,
Cui i-as mai spune, de ce eu traiesc?
Ce este fericirea?
Ce este fericirea,
O vorba care-alinta,
O mana care-ti prinde licarirea,
Lipsita, goala si fara sa simta?
Un brat ce te cuprinde,
Cand frigul te-nconjoara,
Si-ti spune ca e bine,
Chiar daca-i frig afara?
Un umar ce se-apleaca,
Cand oboseala vine,
Peste trupul fara vlaga,
Caci plange in suspine?
Sau buza ce in treacat,
Iti da o sarutare,
Si-ti spune c-o sa treaca,
Iar raul nu-i atat de mare?
Ce este viata fara tine?
Ce este viata fara tine,
Un manunchi adunat,
Un manunchi de zile,
In care ma pierd neincetat?
Ce este viata,
Fara zambetul tau,
Cand ma trezesc dimineata,
Si-n pat sunt numai eu ?
Ce este viata,
Fara atingerea ta,
Cand caut frumusetea,
Care era pe undeva ?
Ce este viata,
Fara dulceata buzelor,
Fara atingerea,
Suava-a lor?
Cum pot sa-mi traiesc viata,
Cand n-am odihna si ma sting,
Din noapte pana dimineata,
Sperand, luptand, sa te castig ?
Ce-i simplu, nu-i simplu
Ce-i simplu, nu-i simplu,
Ce-i bun, nu-i bun,
Ce-i complicat iti doresti tu,
De-asta nu avem acelasi drum.
N-ai gustat din a vietii bucurie.
N-ai invatat ca dragostea-i atat de simpla.
Nu stii ca samanta vietii traita-n armonie,
Este sadita doar in stanca?
Ce cauti drumuri si carari,
Raspunsuri, intrebari intarziate,
Si te tot scalzi in suparari,
Si-n ganduri tare-ntotocheate?
Ce pot sa las
Ce pot sa las in urma mea,
De voi porni candva departe,
Si ma voi pierde-n noaptea grea,
Ce duce-n ceruri mari si-nalte?
Comori de pret sau amintiri,
Ce-am adunat o viata,
Le las aici ca povestiri,
Si cate o povata.
Nu veti uita c-am existat,
Si n-am facut doar umbra,
Pamantului ce m-a purtat,
Atatia ani, cu-atata truda.
Ce sa fac?
Ce sa fac sa dau de tine iubire,
Cum s-ajung in calea ta,
Sa n-alerg prin cai de ratacire,
Sa te gasesc, imi doresc, as vrea?
Te caut printre chipuri obosite,
Si cred mereu ca te-am gasit,
Dar apoi le las parasite,
Caci in cale, tu nu mi-ai iesit.
Ce sa fac pentru tine iubire,
Sa nu ma pierd mereu din calea ta,
Sa nu cunosc o alta amagire,
Sa stiu c-ai aparut in viata mea?
Ce sa fac sa fiu cu tine,
Viata mea curata sa ti-o dau,
Ce sa fac spune tu, iubire?
Alta cale necunoscuta, nu mai vreau.
Cine esti tu?
Cine esti tu,
De mi-ai furat privirea ?
Cine esti tu,
Ca mi-ai adus dezamagirea ?
Ma-ntreb ce-ai fost in a mea cale,
Ma pierd si caut in cuvinte,
O fraza, doar o fraza care,
Sa arda pentr-o dragoste fierbinte.
Cine poate masura iubirea ?
Cine poate masura iubirea,
Cand ea-i nemarginirea ?
Cine poate-i da un nume,
Cand ea-i un cuvant anume ?
Cine poate s-o supuna,
Cand ea este o stapana?
Cum poti fugi de iubire,
Cand ea sta doar langa tine?
E o singura scapare,
Sa recunosti, ca iubirea-i mare.
Fara ea inima nu traieste,
Sta in agonie si se vestejeste.
Cine sa-nteleaga
Cine poate sa-nteleaga,
A inimii bataie?
Cine poate sa mai dreaga,
Tristetea