POEZII PENTRU INIMA TA Vol 2. Stefania Rotariu

POEZII PENTRU INIMA TA Vol 2 - Stefania Rotariu


Скачать книгу
o bucurie,

      Pentru cine-si aminteste.

      Maine poate nu se stie,

      Daca cineva ma mai iubeste.

      Las doar un zambet,

      Si-o viata plina de culoare,

      Si iau ce-am adunat in suflet,

      Tablouri pline de splendoare.

      Imi fac bagajul cu-amintiri,

      Si pun in el ce-am strans.

      Cuvinte, poze, multe chipuri,

      Cu care-am ras, sau poate-am plans.

      Valiza mea este usoara,

      Tot ce-a fost rau am aruncat,

      E plina cu-amintiri de-odinioara,

      Ce m-au cuprins, m-au fermecat.

      As vrea sa dorm

      As vrea sa dorm,

      Caci oboseala ma imbie,

      Dar mintea se-adanceste intr-un somn,

      Ce seamana mai mult a agonie.

      Se zvarcoleste,

      Sub aripile oboselii,

      Si-i este greu, se perpeleste,

      Asteapta, ca sa vina zorii.

      Apoi cu ultimele puteri,

      Ma-ntind pe patul adormit,

      Si inchid ochii si mai sper,

      Ca-n asta seara, la mine te-ai gandit.

      As vrea sa nu fugi

      As vrea sa nu mai poti fugi,

      De ochii care te privesc,

      Caci unde mergi, pe unde-apuci,

      Tot ei te cauta si te gasesc.

      Sunt ochii marii de clestar,

      Cand dimineata se trezeste,

      Si-n ea se oglindeste clar,

      Tot ce se misca, ce traieste.

      Imaginea-ti este pictata,

      In ochii marii de clestar,

      Nu vei putea fugi vreodata,

      Degeaba-ncerci, e in zadar.

      As vrea sa nu uiti

      As vrea sa nu uiti,

      Zilele dragostei noastre,

      Si uneori sa mai saruti,

      Clipele pierdute printre astre.

      Sa vii acolo eu te astept,

      Sa iti dau o sarutare,

      Apoi sa pleci si sa te pierd,

      Pana va fi o data viitoare.

      Mi-ajunge o clipa, doar atat,

      Doar atat sa fur din viata ta.

      In ea sa pot sa ma alint,

      E-o clipa ce cuprinde toata viata.

      Asa as vrea sa zbor

      Asa as vrea sa zbor,

      Ca pana aruncata,

      Dintr-un nor calator,

      Pe-o pajiste de iarba-nmiresmata.

      Asa as vrea sa zbor,

      Sa ma plimb prin lume,

      Sa-mprastii mult dor,

      Acolo unde dragostea apune.

      Sa las din mine,

      Din dragostea-mi curata,

      Doar gandurile bune,

      Ce ma cuprind si ma desfata.

      Atingerea primului sarut

      Atingerea primului sarut,

      Ma incalzeste si acuma.

      O simt, nu pot s-o uit.

      Ma arde si isi lasa urma.

      Iar ochii daca mi-i inchid,

      Cu fata luminata,

      Zambesti si ai un chip,

      Ce nu ma lasa, sa-l uit vreodata.

      Adun saruturile uitate,

      Pe buzele ce s-au uscat.

      Adun, le-adun pe toate,

      Ca-mi este dor, nu te-am uitat.

      A trecut atata vreme

      A trecut atata vreme,

      De cand noi nu ne-am vazut.

      Timpul fuge, vrea sa spele,

      Chiar si ultimul sarut.

      Si acum te vad aievea,

      Si gandesc c-am sa te uit,

      Caut sa-ti gasesc privirea,

      Care s-a schimbat prea mult.

      Si ma-ntampini c-o privire,

      Goala, rece si distanta,

      Si-mi alungi din amintire,

      Tot ce-a fost frumos odata.

      Si ma-ntreb, ma intreb daca,

      M-ai iubit, sau m-ai uitat?

      Dragostea adevarata,

      Pentru noi, a existat?

      Atunci cand pasii

      Atunci cand pasii inceteaza,

      Sa te mai poarte undeva,

      Uita-te-n sus si cauta o oaza,

      Agata-te de cineva sau de ceva.

      Nu te lasa prada uitarii,

      Exista ajutorul pe pamant,

      Si vine tot de sus, din 'nalte ceruri,

      Intide-o mana si prinde ce-i sfant.

      Nu te vei pierde fara de speranta,

      Lupta si crede ca uneori,

      Oricat de greu este in viata,

      Exista multe lucruri, in care tu sa speri.

      Bancuta inimii mele

      Stau pe bancuta inimii mele,

      Si astept un suflet curat,

      Sa depanam gandurile grele,

      Ce-n inima-au patruns si s-au legat.

      E-un cuget greu ce atarna,

      De-un copac al vietii trecut,

      Cu frunzele-i vestede, fara ravna,

      Caci primavara lor s-a trecut de mult.

      Stau pe bancuta si vad,

      Cum se perinda siluete,

      Fara caldura si zambet,

      Doar simple, simplele fete.

      Iar dorul de inimi disparute,

      Intr-o lume necunoscuta,

      Ma prinde usor si ma rupe,

      De-o realitate atat de pierduta.

      Binecuvantare!

      Binecuvantare,

      Spune-orice parinte.

      Plange


Скачать книгу